Căutare "aerian" -

1 rezultate:

• aerian (26 definiții)

aerian

• AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer¹ (2), care se întâmplă, se produce în aer¹. 2. Care se referă la aviație. * Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnul prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: a-e-ri-an] - Din fr. aérien.
• AERIÁN, -Ă adj. 1. Aflat în aer. ** Întâmplat, produs în aer. * Alarmă aeriană = alarmă prin care se anunță un atac aerian inamic. 2. (Fig.) Diafan, transparent; gingaș, vaporos. [< fr. aérien].
• aerian, -ă, aeriani, -e adj. neatent; rupt de realitate
• AERIÁN, -Ă adj. 1. care se află în aer. * produs în aer. 2. referitor la aviație. ** linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunță un atac aerian. 3. (fig.) diafan, transparent; vaporos. 4. (fam.) distrat, visător. (< fr. aérien)
• AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. Care se află în aer. * Fir aerian = conductor suspendat care servește la transmiterea energiei electromagnetice spre vehicule de tracțiune electrică; fir de cale. Gaz aerian = gaz combustibil întrebuințat la iluminat și încălzit, obținut prin distilarea huilei; gaz de iluminat. ** Care se întâmplă, se produce în aer. 2. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos. [Pr.: -ri-an] - Fr. aérien.
• *aerián, -ă adj. (fr. aérien). Din aer, care trăĭește în, care se întîmplă în aer: plantă, călătorie aeriană. De aer: strat aerian. Fig. Ușor ca aeru saŭ ca îngeriĭ (din aer), delicat, gingaș: ființă aeriană.
• aerián (-ri-an) adj. m., pl. aeriéni (-ri-eni); f. aeriánă, pl. aeriéne
• aerian a. 1. de aer: fluid aerian; 2. care trăește, se petrece în aer; 3. fig. ușor ca aerul: văd ființa-i aeriană EM.
• AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer¹ (2), care se întâmplă, se produce în aer¹. 2. Care se referă la aviație. * Linie aeriană = traseu aeronautic și mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaș, vaporos; aeros. [Pr.: -ri-an] - Din fr. aérien.
• AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. 1. Care se află în aer. Plantă cu rădăcini aeriene. * Vagonetele... înaintează... pe sîrmă, pe o cale aeriană, amețitoare. BOGZA, C. O. 255. Sus, printre tuburi și sîrme aeriene, cerut e împîclit. C. PETRESCU, A. 466. Paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de argint subțire face-o punte-aeriană. ALECSANDRI, P. A. 122. ** Care se întîmplă sau se produce în aer. Luptă aeriană. Atac aerian = atac dat de aviația de luptă sau de bombardament. Alarmă aeriană = semnal prin care se anunță un atac inamic pe calea aerului. 2. Fig. Transparent, diafan (ca aerul); gingaș, vaporos. Lîngă marmura cea albă văd ființa-i aeriană. EMINESCU, O. I 51. - Pronunțat: a-e-ri-an.
• aeri'an, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 48 / P: a-e-ri-an / Pl: ~i'eni, ~i'ene / E: fr aèrien] 1 Care se află în aer¹ (9). 2 Care se produce în aer¹ (9). 3 Care se referă la aviație. 4 (Îs) Linie ~ă Traseu aeronautic. 5 (Îas) Companie de transport aerian (2). 6 Alarmă ~ă Semnal prin care se anunță (în timp de război sau cu scop instructiv) un atac aerian inamic. 7 (Îs) Fenomen ~ Fenomen care se produce în aer¹ (9), la distanțe relativ mari deasupra pământului. 8 (Îs) Perspectivă ~ă Perspectivă care se datorează prezenței aerului¹ (1) între obiectul văzut și ochi. 9 (Îs) Atac ~ Atac dat de aviația militară (mai ales asupra unui oraș). 10 (Îs) Luptă ~ă Luptă între unități inamice de aviație. 11 (Îs) Unde ~iene Unde herțiene. 12 (Îs) Gaz ~ vz gaz. 13 (Fig) Transparent. 14 (Fig) Gingaș. 15 (Fig) Vaporos. 16 (Fam; fig; d. persoane) Care a pierdut legătura cu realitatea.
• mielj'oc sn vz mijloc
• mi'eljuc sn vz mijloc
• m'ijlic sn vz mijloc
• m'ijluc sn vz mijloc
• m'ijoc sn vz mijloc
• m'ilgoș sn vz mijloc
• m'iljluc sn vz mijloc
• m'iljoc sn vz mijloc
• milj'uc sn vz mijloc
• m'injoc sn vz mijloc
• mi'ojuc sn vz mijloc
• mi'oljoc sn vz mijloc
• mi'oljuc s vz mijloc
• m'irjoc sf vz mijloc
• m'ișloc sn vz mijloc