- cârâit (adj.) (5 definiții)
Anagrame pentru "caraite": acarite / acerati / acreati / aracite / arcatei / caraite / caratei / cariate / carteai / cataire / catarei / citarea / creatia / eratica / racaite / raceati / reactia / tacaire / tarcaie / taricea /
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "ca"
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "car"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "te"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "ite"
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "ca"
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "car"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "te"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "ite"
cârâit (adj.)
- CÂRÂÍT2, -Ă, cârâiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuțit, strident (care trădează ostilitate). - V. cârâi.
- cîrîít, -ă adj. Iron. Slab, șubred, care de abea maĭ vorbește: o babă cîrîită.
- CÂRÂÍT2, -Ă, cârâiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.; peior.) Ascuțit, strident (care trădează ostilitate). - V. cârâi.
- CÎRÎÍT2, -Ă, cîrîiți, -te, adj. (Despre sunete, glas etc.) Ascuțit, strident (asemănător cu strigătul anumitor păsări). Am înțeles... răspunse el încet, cu un glas subțire, cîrîăit. CAMILAR, N\. I 173.
- cârâ'it2, ~ă a [At: REV. CRIT. I, 129 / Pl: ~'iți, ~e / E: cârâi] 1 (D. sunete, glas etc.; prt) Strident. 2 Care trădează ostilitate. 3 (Pop; d. oameni) Certat cu cineva.