Căutare "cineva" -

1 rezultate:

• cineva (66 definiții)

cineva

• a face pe cineva cu ou și oțet expr. a mustra / a ocărî pe cineva.
• a fi de brâu cu cineva expr. a fi în relații foarte apropiate cu cineva.
• a se da la cineva expr. 1. a încerca să seducă pe cineva. 2. a bate pe cineva; a molesta pe cineva. 3. a ataca verbal pe cineva. 4. (d. câini) a ataca / a mușca pe cineva.
• a zgudui lapții cuiva expr. (er. - d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.
• CINEVÁ pron. nehot. Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva, cinevași. ** (Fam.; purtând accentul în frază) Un om de valoare, de seamă. [Gen.-dat.: cuiva] - Cine + va.
• a arde cămașa pe cineva expr. a fi în criză de timp
• a trăi pe spinarea cuiva expr. a trăi ca un parazit / din munca altora.
• a întoarce pe cineva de gologani expr. a fura banii cuiva.
• a fi leat cu cineva expr. a fi de aceeași vârstă cu cineva.
• a trăi cu cineva expr. a avea relații intime cu cineva fără a fi căsătorit.
• în terță cu cineva expr. în relații intime cu cineva.
• a întoarce cu acul pe cineva expr. (intl., înv.) a fura banii cuiva.
• a da avrigu\' cuiva expr. (adol.) a alunga (pe cineva).
• a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).
• a da cuiva un Yoko, Tom și Jerry expr. (în arte marțiale) a lovi pe cineva cu piciorul.
• după chipul și asemănarea cuiva expr. asemănător cu cineva.
• a fi pe felie cu cineva expr. a fi prieten cu cineva, a se înțelege bine cu cineva.
• a aranja mutra cuiva expr. a desfigura pe cineva
• a cădea în cur după cineva expr. (vulg.) a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva.
• a lua oful cuiva expr. (intl.) a ucide, a omorî.
• a-i pica mucii după cineva expr. (vulg.) a fi foarte îndrăgostit de cineva.
• a nu pierde din ochi pe cineva expr. a îndrăgi foarte tare pe cineva.
• a se purta fără mănuși față de cineva expr. a avea un comportament grosolan / nepoliticos / intransigent (față de cineva).
• a saliva după ceva / după cineva expr. a tânji, a dori, a râvni.
• a i se scurge ochii după cineva expr. a-i face plăcere să vadă pe cineva; a simți o atracție puternică pentru cineva.
• a scurta cuiva ghearele expr. a pune pe cineva în imposibilitatea de a face rău.
• a spăla pe cineva pe cap expr. a certa.
• a stoarce pe cineva ca pe un burete / ca pe o lămâie expr. 1. a face pe cineva să-și epuizeze puterile; a istovi, a secătui, a slei de puteri. 2. a tapa pe cineva de bani, a epuiza resursele financiare ale cuiva.
• a-i sosi cuiva ceasul (de pe urmă) expr. a-i veni cuiva timpul să moară.
• a-i spune (cuiva) ceva verde în față expr. a-i spune ceva (cuiva) direct / cu sinceritate / fără menajamente.
• a-i spune cuiva vreo două de dulce expr. a certa / a mustra pe cineva.
• a sta ca un spin în coasta / în inima / în ochii cuiva expr. a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva.
• a sta ciocan pe capul cuiva expr. (adol.) a agasa / a cicăli / a enerva pe cineva.
• a-i sta (cuiva) pe cap expr. a incomoda (pe cineva), a agresa (pe cineva).
• a-i stinge (cuiva) lampa expr. a-i da (cuiva) peste ochi, a lovi (pe cineva) peste ochi.
• a strica tabieturile cuiva expr. (prst.) a exagera, a face exces de zel.
• a sufla (ceva) de sub nasul cuiva expr. a-și însuși un lucru care aparține de drept altuia sau pe care ar dori să și-l însușească altcineva.
• a suge pe cineva ca o căpușă expr. a tapa de bani (pe cineva).
• a nu ști ce hram poartă cineva expr. a nu cunoaște calitatea (oficială) a cuiva.
• a nu ști de unde să iei pe cineva expr. a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva.
• a nu ști în ce ape se scaldă cineva expr. a nu cunoaște intențiile cuiva.
• a trece Dunărea pe cineva expr. (eufem.) a înjura (pe cineva).
• a trimite pe cineva după țigări expr. 1. (stud.) a fi superior cuiva. 2. (în fotbal) a-și dribla adversarul.
• a trimite pe cineva la urmă expr. (intl.) 1. a da pe cineva pe mâna poliției. 2. a înjura pe cineva de mamă.
• a trimite pe cineva pe lumea cealaltă expr. a omorî, a asasina.
• a da pe cineva cu... expr. (intl.) a condamna pe cineva la...
• a da nas în nas cu cineva expr. a se întâlni cu cineva în mod neașteptat.
• a da strechea în cineva expr. 1. a se purta ciudat. 2. a se agita fără motiv, a nu avea astâmpăr.
• a fi chit cu cineva expr. a nu mai datora nimic cuiva, a nu mai avea de dat socoteală cuiva.
• a fi în pijama cu cineva expr. a fi foarte bun prieten cu cineva; a fi în relații intime cu cineva.
• a lua capul cuiva expr. 1. a decapita (pe cineva), a porunci decapitarea cuiva 2. a pedepsi, a persecuta
• a se lua de cineva expr. 1. a învinui, a învinovăți (pe cineva de ceva) 2. v. a lua împrejur
• pe barba cuiva expr. pe riscul cuiva; în contul cuiva
• cinevá pron. indefinit, (cine și -va). Oare-care, oare-cine, o persoană indefinită: a venit cineva și a adus ceva. - În Munt. Pop. și cineváșilea.
• cinevá pr., g.-d. cuivá (cui-)
• cineva pr. unul dintre mulți.
• CINEVÁ pron. nehot. Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva, cinevași. ** (Fam.; purtând accentul în frază) Un om de valoare, de seamă. [Gen.-dat.: cuiva] - Cine + va.
• a se uita în gura cuiva expr. a da (în mod mecanic) ascultare sfaturilor cuiva; a da crezare vorbelor cuiva.
• a zgudui anatomia cuiva expr. (er.) a(-și) epuiza partenerul de sex, a iubi intens.
• a șterge mucii cuiva expr. (sport - în box) a lovi adversarul la nas.
• a se ține de capul cuiva expr. (deț.) 1. a pedepsi pe cineva pentru cea mai mică abatere sau greșeală reală sau imaginară. 2. a șicana și a întinde curse cuiva cu scopul de a-l împinge să comită o greșeală pentru care va fi pedepsit.
• a se vârî pe sub pielea cuiva expr. a încerca prin toate mijloacele să câștige aprecierea cuiva.
• a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva expr. a induce pe cineva în eroare, a încerca să înșele pe cineva.
• CINEVÁ pron. nehot. 1. Un om oarecare (dintre mai mulți), o persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită); oarecine, careva. Cineva strigă: opriți-vă! SAHIA, N\. 44. Șopotind se-ngînă valurile-n spume, Parc-ar tot striga-o cineva pe nume. IOSIF, P. 60. Cum te-ai dus d-ta de-acasă n-a trecut tocmai mult și s-aude cineva bătînd la ușă. CREANGĂ, P. 27 * (Cu valoare de pronume impersonal) Avea cineva cap să treacă pe-aici, fără să fie jăfuit, bătut ori omorît? CREANGĂ, P. 119. Ar fi zis cineva că este o statuie de marmură. NEGRUZZI, S. I 50. 2. (Familiar, purtînd accentul în frază) Om de valoare; (ilustrînd o mentalitate veche) om de seamă (ca poziție socială). Nu sînt ciumat să nu-mi răspunzi. Am fost și eu cineva. DAVIDOGLU, M\. 19. Formă gramaticală: gen.-dat. cuiva.
• cinev'a pnh [At: VARLAAM, C. 383₂ / V: (înv) cene~, cire~, ~și, (pop) ~șilea / E: cine + va] 1 Un om oarecare (dintre mai mulți) Si: oarecine, careva. 2 O persoană pe care n-o cunoaștem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită). 3 (Fam) Un om de valoare.
• cinev'a, gen. cuiv'a.