Căutare "femeie" -

1 rezultate:

• femeie (27 definiții)

femeie

• FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ** (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] - Lat. familia „familie”.
• FEMEIE PROASTĂ bandoală, bleagă, cartoafă, gâscă, matracucă, mută, oaie, paceaură, tută, vacă.
• FEMEIE URÂTĂ acioală, bâhliță, bufniță, cartoafă, cotoarbă, matracucă, ornitorinc, otravă, paceaură.
• FEMEIE SLABĂ femeie șnur, fără țâțe, fără cur; scândură, scoabă; vrăbiuță.
• FEMEIE REA capră, cață, cățea, haită, matracucă, paceaură, tartoriță, viespe.
• FEMEIE FRUMOASĂ alivancă, amazoană, animal, bucățică bună, cadână, damă cu manșoane, exemplar, feliuță, holdană, o grădină de fată, mandarină, mesadă, piesă de elicopter, pralină, șeică, șerpoaică, vampă.
• FEMEIE GRASĂ balabustă, baldâră, balenă, bașoaldă, bașoldină, doapă, matroană, potoapă, salatieră, vacă.
• FEMEIE GRAVIDĂ boarță, clocitoare, ouătoare.
• FEMEIE DE MORAVURI UȘOARE balercă, bambilici, bașoaldă, bașoldină, bucățică bună, ciocănitoare, crăiță, damicelă, femeie slabă la refuz, finfă, jagardea, matracucă, mesalină, metreancă, munfă, paceaură, panaramă, papiță, pațachină, pipiță, pițipoancă, poamă, pocnitoare, podoabă, sugativă, știoaflă, teleică, tipesă, Venus din Milosu.
• feméie (feméi), s. f. - 1. (Înv.) Familie. - 2. Nevastă, soție. - 3. Femeie căsătorită. - 4. Persoană de sex feminin. - Var. fomeie, (Mold.) fimeie, (înv.) făme(a)ie. Mr. fumeal\'e, megl. fămel\'ă, fumel\'ă. Lat. fămĭlia (Pușcariu 595; Candrea-Dens., 575; REW 3180; DAR; Wagner, ZRPh., 1921, 586; Rohlfs, Differenzierung, 80), cf. alb. fëmiljë „copil”, v. lomb. fameja, gal., port. femia. Schimbarea semantică apare numai în dacorom. - Der. femeiesc, adj. (feminin); femeiește, adv. (ca femeile); femeiet, s. m. (mulțime de femei); femeiușcă, s. f. (muierușcă; femelă a unui animal; regulator de presiune la războiul de țesut de mînă); afemeiat, adj. (muieratic), reproduce fr. effeminé, redus la forma din rom. femeie. Este dublet de la familie.
• FEMEIE ÎMBRĂCATĂ RIDICOL ȘI / SAU FARDATĂ EXCESIV farmazoană, paparudă, pațachină, pupăză.
• A FACE CURTE UNEI FEMEI a clopoți, a trage clopotele (cuiva), a vrăji.
• femeie cu condicuță expr. (eufem.) prostituată.
• femeie / fetiță penală expr. (deț.) 1. homosexual pasiv. 2. om fricos, care se lasă ușor intimidat și dominat.
• femeie slabă la refuz expr. (glum.) femeie de moravuri ușoare.
• femeie șnur, fără țâțe, fără cur expr. (vulg., glum.) femeie exagerat de slabă.
• A LĂSA GRAVIDĂ O FEMEIE a îmborțoșa, a lăsa cu burta la gură, a lăsa grea, a umfla.
• feméĭe f., pl. eĭ (lat. famĭlia, familie, de unde și dial. fămeĭe, fomeĭe, fimeĭe și fumeĭe. Cp. cu germ. stute, ĭapă, d. vgerm. sluote, herghelie). Sec. 16-17. Familie. Azĭ. Soție, nevastă. Persoană măritată. Ființă de sex opus bărbatuluĭ. Femelă (la animale). V. muĭere.
• feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi
• femeie f. 1. soața omului; 2. cea care e sau a fost măritată. [Vechiu-rom. fămeaie, familie (ca și în macedo-româna): „să meargă la besearecă cu toată fomeaea” (Legenda Duminecei, 1600) = lat. FAMILIA: în limba modernă s\'a restrâns sensul la reprezentantul ei femeiesc].
• FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ** (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] - Lat. familia „familie”.
• FEMÉIE, femei, s. f. 1. (În opoziție cu bărbat) Persoană adultă de sex feminin. Femeia în Republica Populară Romînă are drepturi egale cu ale bărbatului în toate domeniile vieții economice, politice, de stat și culturale. CONST. R.P.R. 39. Acolo unde-au huzurit tîlharii, - Rîd astăzi voinicește făurarii... Rîd oamenii muncii, Rîd femeile, pruncii. DEȘLIU, G. 38. La fereastră, o femeie cu părul de aur, cu ochii ca florile albastre ale cîmpului... rezemată de bara de alamă îl privea cu milă. C. PETRESCU, S. 41. 2. (Spre deosebire de fată) Persoană de sex feminin căsătorită. Achim era-nsurat Cu fata lui Mihai Terinte: Femeie bună și cuminte, Cum alta nu găsești în sat. COȘBUC, P. II 226. 3. (Urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. Se învinovățea pe el însuși, știind cît e de puțin vrednic de femeia lui care i-a fost totdeauna credincioasă. BUJOR, S. 44. Nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169.
• feme'ie sf [At: CUV. D\. BĂTR. II, 52 / P: ~me-ie / V: făm'eie, (înv) făme'aie, fom~, fum~, (Mol) fim~ / Pl: fem'ei / E: ml familia „familie”] 1-2 (Înv) Familie (1-2). 3 (Înv) Femeia și copiii unei familii (2). 4 (Înv) Copiii unei familii (2). 5 Neam. 6 (Înv) Seminție (de popoare). 7 Persoană adultă de sex feminin. 8 Persoană de sex feminin căsătorită. 9 (Pop) Soție. 10 (Fig; rar) Bărbat molâu și fricos. 11 (Pop) Săteancă. 12 (Îs) ~ de stradă Prostituată.
• fum'eie sf vz femeie
• Federația Democratică Internațională a Femeilor (F.D.I.F.)
• femeie, -meia a., -meii gen. a.
• FEMEIE s. f. (Mold., Ban., Criș., Trans. S) Familie. A: Și împărțea pre fămeaie bucate. AP. 1646, 5^v. C: Lot, ieși tu și muiarea ta și fămeaia ta afară din cetate. FL. D 1693, 32^r. Femeye. Familia. Foemina. AC, 338. Familia. Nyam, fomea. Nemzetségh. LEX, MARS., 204 Întoarne de pre mine mînia ta și de pre toată femeia mea. MISC. SEC XVII, 103^r; cf. PSALT. (1651). * (Trans. SV) Loc., adj. De fămeaie = căsătorit. Muierile ceale ce-s de fămeaie și să leagă cu farmecele drăcești să n-aibă prunci. AMD 1759, 61^v. Variante: fămeaie (AP. 1646, 5^v: PSALT. 1651; FL. D 1693, 32^r; AMD 1759, 61^v, fomeie (LEX. MARS., 204). Etimologie: lat. familia.