Căutare "insula" -

1 rezultate:

• insulă (34 definiții)

insulă

• ÍNSULĂ, insule, s. f. 1. Întindere de pământ înconjurată din toate părțile de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în cadrul albiei unei ape curgătoare. ** Fig. Grup de obiecte de același fel care se diferențiază de mediul înconjurător. 2. (În sintagma) Insulă plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă, având aspectul unei insule (1); plaur. - Din lat. insula.
• ÍNSULĂ s.f. 1. Suprafață din scoarța Pământului mai mică decât un continent, mărginită din toate părțile de apă. * Insulă plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri rupte, care plutește pe un curs de apă; plaur. 2. Spațiu verde în mijlocul unei străzi; refugiu. [< lat. insula].
• ÍNSULĂ s. f. 1. suprafață de pământ mai mică decât un continent, mărginită din toate părțile de apă. ** ~ plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri rupte, care plutește pe un curs de apă; plaur. 2. suprafață (triunghiulară) la ramificații de drumuri la delimitarea benzilor de circulație către diferite direcții. 3. suprastructură a unui portavion. (< lat. insula)
• *ínsulă f., pl. e. (lat. insula, it. isola. V. izolez). Pămînt înconjurat din toate părțile de apă. Grupă de case înconjurată din toate părțile de strade. V, ostrov, scruntar.
• ínsulă s. f., g.-d. art. ínsulei; pl. ínsule
• insulă f. întindere de pământ înconjurat de toate părțile cu apă; fig. insulă de codri, insulă de nori AL.
• Alande (Insule) f. pl. grup de vr\'o 300 insule rusești la intrarea golfului Botnic, cu 25.000 loc.
• Antile (Insule) f. pl. arhipelag între America de N. și cea de S., în Oceanul Atlantic: 4.620.000 loc.
• Azore (Insule) pl. grup de insule în Oceanul Atlantic, aparținând Portugaliei: 260.000 loc. Produc vinuri, portocale și fructe delicioase.
• Bahama f. sau Insulele Lucaye, arhipelag făcând parte din Antile, aparține Englezilor dela 1783. Aci desbarcă mai întâi Columb.
• Banul (Insula) m. V. Gura-Văii.
• Britanice (Insule) pl. nume colectiv al celor 3 regate (Anglia, Scoția și Irlanda) și al insulelor înconjurătoare.
• Burbon m. veche și ilustră familie regala franceză, o ramură a dinastiei Capetiene, care a dat Franței 7 regi, dela Henric IV până la Carol X. ║ (Insula) f. sau Reuniunea, în marea Indiilor, aparține Franței (dela 1652): 180.000 loc.
• Calafat (Insula) f. V. Independența.
• Canare (Insule) pl. grup de insule în Oceanul Atlantic, pe coasta V. a Africei, la S. insulelor Madere, aparțin Spaniei; 560.000 loc., cu cap. Santa-Cruz.
• Caroline (Insule) pl. arhipelag în Oceania: 41.000 loc.
• Comore (Insule) f. pl. arhipelag situat în Oceanul Indian: 85.000 loc., între coasta orientală a Africei și Madagascar; aparțin Franței dela 1863.
• Corbu m. 1. (Insula) m. V. Ostrov; 2. stațiune de C. F. R. între Slatina și Pitești.
• Elena (Insula St.) f. în Oceanul Atlantic, celebră prin captivitatea lui Napoleon I, dela 1815 până la 1821.
• Fortunate (Insule) f. pl. insule celebre în vechime și care se cred a fi Canariile.
• Golul (Insula) n. V. Gura-Văii.
• Gura-Văii f. numită și Golul sau Insula Banului, cea mai însemnată insulă a Dunării în jud. Mehedinți, importantă pentru apărarea defileului Vârciorova; 2. afluent al Oltului; 3. localitate în Mehedinți cu o carieră de gresie calcaroasă, cea mai bună piatră de construcțiune din țară.
• Havai (Insulele) f. pl. arhipelag în Oceania, numit și Insulele Sandwich, Cap. Hanolulu, aparțin Angliei: 2.090.000 loc.
• Lucaye (Insule) f. pl. V. Bahama.
• Marchize (Insule) f. pl. arhipelag francez în Polinezia: 5000 loc.
• Mariane (Insule) f. pl. arhipelag spaniol în Polinezia: 10.000 loc.
• Mauricin (Insula) m. insulă engleză în marea Indiilor: 380.000 loc.
• Moluce (Insule) f. pl. mare arhipelag olandez în Oceania: 567.000 loc. Arome, Tutun.
• Șerpi m. pl. Insula Șerpilor, insulă stâncoasă în Marea-Neagră, în dreptul brațului Kilia. Dela 1878 în posesiunea României.
• Trinitate (Insula) f. cea mai mare din micile Antile engleze: 380.000 loc.
• Veglia (Insula) f. insulă între Istria și litoralul croato-dalmat, locuită od. de Români, azi contopiți cu Italienii.
• ÍNSULĂ, insule, s. f. Porțiune de uscat înconjurată de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în albia unei ape curgătoare. * Insulă plutitoare = v. plutitor. ** Fig. Grup de obiecte de același fel care se diferențiază de mediul înconjurător. - Din lat. insula.
• ÍNSULĂ, insule, s. f. 1. Întindere de pămînt, mai mică decît continentele, înconjurată din toate părțile de apă. Toate aceste gînduri și toată această floră viguroasă... începeau să mi se pară ca o insulă într-un ocean. GALACTION, O. I 347. În dreptul insulei Ada-Kaleh, o barcă ne luă și ne duse la insula aceasta. BOLINTINEANU, O. 267. Văd insule frumoase și mări necunoscute. ALECSANDRI, P. A. 110. * Fig. Formăm parcă o insulă tăcută în mijlocul celorlalți, rupți și murdari. SAHIA, N\. 48. Pe cîmpia înălbită, netedă, strălucitoare Se văd insule de codri, s-aud cîini la vînătoare. ALECSANDRI, P. A. 114. 2. (În expr.) Insulă plutitoare = îngrămădire de plante rupte de pe malurile apelor, care plutesc pe un curs de apă sau într-o deltă, avînd aspectul unei insule (1). V. plaur, plavie. Pe cînd înaintam spre malul luciului printre sălcii mărunte, o parte din buruieni și papuri ale insulei plutitoare se agitară și se răscoliră, prefăcîndu-se în înfățișări omenești. SADOVEANU, N\. F\. 62.
• 'insulă sf [At: DRĂGHICI, R. 7/20 / Pl: ~le / E: lat insula] 1 Întindere de pământ înconjurată din toate părțile de apă, situată fie într-un ocean, într-o mare sau într-un lac, fie între brațele unei ape curgătoare. 2 (Fig) Grup de obiecte de același fel care se diferențiază de mediul înconjurător. 3 (Îs) ~ plutitoare Formație compactă de rădăcini și ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă, având aspectul unei insule (1) Si: plaur.