Căutare "jos" -

3 rezultate:
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "jo"
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "jos"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "os"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "jos"

jos (adv.)

  • JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). * De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. * Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. * Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. * Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. * Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe (sau pre) jos = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ** (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ** Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. * (Ieșit din uz; azi ironic) Muncă de jos = muncă la care era trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. * Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. * Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ** (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunete muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. - Lat. deo[r]sum.
  • las-o jos! expr. termină!, încetează!
  • a mătura pe jos cu hainele expr. a purta îmbrăcăminte exagerat de lungă.
  • las-o jos că măcăne! expr. 1. termină cu prostiile! 2. încetează!, termină!
  • jos adv. - 1. Aproape de pămînt, în loc mai puțin ridicat (decît altul). - În jos, în partea inferioară. - 2. La nivelul pămîntului, pe sol. - 3. În ton grav. - 4. (Adj.) Scund, care este puțin ridicat de la pămînt. - 5. (S. n.) Parte inferioară, bază. - Var. (Mold.) gios. - Mr. (d)gios, megl. (an)jos, istr. jos. Lat. deorsum, prin intermediul var. pop. deosum, diosum (Diez, I, 216; Pușcariu 912; Candrea-Dens., 907; REW 2566), cf. it. giuso (calabr. jusu, sard. giòssu), v. fr. jus, sp. ayuso. După Cipariu, Gramm., 103 și Scriban, din lat. pop. jussum, jossum. Dacă se admite primul etimon, care pare cel mai probabil, rezultatul di › j este același ca adiungere › ajunge sau adiutare › ajuta, cf. și jumătate; și în acest caz, mr. gios, pe care Meyer, Alb. St., IV, 64, îl consideră inexplicabil, este normal, cf. mr. agiunge, agiuta. Der. josean, s. m. (locuitor al unui sat situat mai jos decît altul; în general, locuitor din Moldova de Sud); josime, s. f. (plebe, strat inferior al societății; josnicie, mîrșăvie); josnic, adj. (scund; scurt, cîrn; mîrșav, abject, lipsit de demnitate); josnicie, s. f. (mîrșăvie, ticăloșie); înjosi, vb. (a umili, a dezonora); înjositor, adj. (care înjosește); înjosora, vb. (a umili, a înjosi); înjosa, vb. (a înjosi); înaljos, s. n. (prăpastie, abis; nedreptate, umilire), de la formația adverbială în al josului „în jos; iute, precipitat” (Tiktin, DAR); prejos, adv. (în expresia mai prejos, în inferioritate, mai puțin).
  • jos adv. (er.) în zona aparatului genital; în sex; la sex.
  • jos biștarii! expr. (vulg.) scoate banii!
  • jos labele / mâinile! expr. ia mâna (de pe cineva sau ceva)!
  • jos pălăria! expr. (admirativ) bravo!
  • nici albă, nici neagră / nici cal, nici măgar / nici călare, nici pe jos / nici în car, nici în căruță expr. 1. (d. o situație) nehotărât, indecis. 2. ambiguu, de o calitate sau o compoziție incertă.
  • a trece (pe cineva) la munca de jos expr. (d. șefi) 1. a trasa (unui subaltern) o sarcină neplăcută. 2. a retrograda (pe cineva) dintr-o funcție.
  • fost-ai lele cât ai fost, dar te-ai dus pe pulă în jos expr. (obs.) timpul trece în mod implacabil.
  • jos adv. (lat. pop. jossum și dejuso, cl. deosum și deorsum, din *devorsum, compus din de, de sus în jos, și vorsum, vórtere și vértere, a învîrti, a întoarce; it. giu și giue [îld. giúso], vfr. jus, sp. ayuso. V. rutes). În partea inferioară (stînd orĭ mergînd): el e jos, se dă jos, arunc jos. Pe jos 1. pe partea inferioară, pe pămînt, pe pardoseală, la picĭoarele noastre: pe jos eraŭ numaĭ florĭ, nu scuipa de jos. 2. umblînd, mergînd (în opoz. cu „pe sus, în căruță, pe cal ș.a.”): mă duc acasă pe jos. De jos, 1. din partea inferioară, de pe pămînt, de pe pardoseală: a ridica ceva de jos. 2. inferior în loc (față de nivelu măriĭ): Episcopia Dunăriĭ de jos. Inferior în rang: ceĭ de jos (ceĭ micĭ). Fig. Țăran, țărănesc, suburban: acest om e de folos, dintr\'o familie de jos. Daŭ jos 1. scobor; 2. trîntesc. Mă daŭ jos, mă scobor. Șed (or staŭ) jos: șed așezat pe scaun (nu în picĭoare). Rămîn pe jos, îs întrecut, rămân în urmă, perd din vază. Las pe jos, întrec, întunec vaza cuĭva. Adj. Jos, joasă, nu mult ridicat, scund, tupilat: casă joasă. Gras, cu puține vibrațiunĭ pe secundă: sunet jos. Josnic: purtare joasă. Sn., pl. urĭ. Partea de jos, partea inferioară: josu scăriĭ, aștept în josu scăriĭ. A înota în josu apeĭ, a înota la vale, cum se mișcă curentu. A răsturna cu susu\'n jos (casa, lucrurile), a face mare dezordine (v. huștĭulĭuc, hara-para). Interj. de reprobare saŭ de ură: Jos Jidaniĭ! Jos cu eĭ!
  • jos a. puțin ridicat: casă joasă. [Lat. DEO(R)SUM]. ║ n. partea de jos: în josul scărei. ║ adv. în partea inferioară: dă-te jos; pe jos, umblând cu picioarele: a plecat pe jos. ║ int. strigăt de dezaprobare, de ură: jos tiranul!
  • Bertești (de jos) pl. comună în jud. Brăila, adesea ocupată de Ruși în răsboaiele lor cu Turcii: 2000 loc.
  • Doljiu n. numit și Jiul de jos, județ așezat în partea de S.-V. a Olteniei, în basinul de jos al Jiului: (de unde și numele): 438.000 loc. cu cap. Craiova. [Adică Dol-jiu, sau Jiul din vale (în opozițiune cu Gorjiu); slav. DOL(INA), vale].
  • Dunăre-de-jos f. eparhie episcopală cu reședința la Galați și a carii autoritate se întinde peste județele Covurluiu, Brăila, Tulcea și Constanța.
  • Țara-de-Jos f. od. numele părții septentrionale a Moldovei, coprinzând ținuturile: Hotin, Dorohoiu, Hârlău, Cernăuți, Suceava, Neamțu, Bacău.
  • Vinț n. nume a două sate în Ardeal: 1. Vințul de jos, comună rurală în județul Alba: 3854 loc.; 2. Vințul de sus, sau Alvinț, comună rurală în județul Turda 1840 loc.
  • JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ** De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. * Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. * Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. * Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ** (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ** Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. * (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. * Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. * Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ** (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. - Lat. deo[r]sum.
  • JOS1 adv. 1. (În opoziție cu sus) Aproape de pămînt; într-un loc relativ mai puțin ridicat (decît altul). Hai acum jos în tîrg să vedem ce e acolo. CAMIL PETRESCU, U. N\. 286. Colo jos, pe mlaștină, S-a-ntîlnit un pui de cioară C-un bîtlan de baștină. TOPÎRCEANU, B. 46. * (Precizînd poziția unei locuințe într-o casă cu mai multe etaje) Mi s-a spus de jos, cînd te-am căutat la birou, că au venit sus la dumneata cei din comitetul de fabrică. DEMETRIUS, C. 20. * (Precedat de prepoziția «în» arătînd direcția) Eu mă fac că pornesc în jos pe stradă. COȘBUC, P. I 106. Ea privi atunci în jos, Trece mîna pe la tîmple, Iară inima-i se împle De un farmec dureros. EMINESCU, O. I 103. * Expr. A da jos = a lua pe cineva sau ceva dintr-un loc mai ridicat (și a-l pune într-un loc mai puțin ridicat); fig. a obliga pe cineva să coboare, să se dea jos de undeva. A se da jos = a veni jos dintr-un loc mai ridicat; a coborî. Se dete fata jos din pom. ISPIRESCU, L. 28. Iedul cel mic se dă iute jos din horn și încuie ușa bine. CREANGĂ, P. 25. A lăsa jos = a lăsa din mînă, punînd să stea în altă parte. Ștefan și-a lăsat lingura jos, liniștit, și a început să soarbă și el supa din farfurie cu gura. SAHIA, N\. 57. A lăsa ochii în jos = a privi spre pămînt (din modestie sau sfială). Da, stăpîne, zise Harap-Alb, lăsînd ochii în jos. CREANGĂ, P. 208. A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămîne) mai pe (sau pre) jos = a nu fi întrecut, a nu rămîne în urmă, a nu se face de rușine. S-au bătut bine băieții noștri... dar... și noi n-am fost mai pe jos. GHICA, la TDRG. Cu fața în jos = culcat pe burtă. Îl culcă pe pat cu fața în jos. Cu capul în jos = a) cu capul plecat. Cu capul în jos, rămase o clipă pe gînduri. MIRONESCU, S. A. 34; b) atîrnat sau spînzurat de picioare; fig. pe dos, alandala, anormal. Lumea asta e pe dos. Toate merg cu capu-n jos. CREANGĂ, P. 248. Cu nasul în jos = supărat, umilit; amărît, trist. Ce-aș mai rîde să te văd întorcîndu-te cu nasul în jos! ISPIRESCU, L. 15. De sus în jos = în direcție verticală coborîtoare. Adună cifrele de sus în jos. A privi (sau a măsura) (pe cineva) de sus în jos = a privi (pe cineva) cu dispreț. De sus pînă jos = în întregime, tot. Ne-a stropit cu noroi de sus pînă jos. ▭ Se bătură și se bătură pînă ce armăsarul sfîșiat, hărtănit de sus pînă jos și plin de sînge fu răzbit și biruit. ISPIRESCU, L. 28. (Popular) Pe din jos de... = dintr-o regiune inferioară, într-o parte situată mai jos. Pe din jos de Orăștie, vin doi frați din cătănie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. Pe din jos de ochișori, Rumeiorii obrăjori Sînt tocmai ca doi bujori. id. ib. 136. * Loc. adj. (Învechit și popular) Din jos = care se află într-o regiune așezată mai în vale sau mai la sud. Nu mi-au venit încă buțile cu vin de la viile din jos. NEGRUZZI, S. I 82. De jos = a) arată poziția geografică a sudului sau cea topografică a unui teren coborît, inferior. Țările de jos; b) care vine din mase. Critica de jos constituie o puternică expresie a democratismului regimului nostru, a legăturilor sale indestructibile cu masele largi ale poporului, a relațiilor de deplină încredere reciprocă dintre partid, guvern și popor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2799; c) (despre oameni sau clase sociale, oglindind mentalitatea claselor exploatatoare) care face parte din mulțimea exploatată, care aparține acestei mulțimi. Eminescu a fost reprezentantul claselor de jos vechi romînești. IBRĂILEANU, SP. CR. 166. (Expr.) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva pentru că nu a corespuns într-o muncă de răspundere. ** (Cu valoare de interjecție) Arată ostilitatea față de unele persoane, instituții etc. Jos tirania! ** Fig. În stare de decădere morală sau materială. Nu mă așteptam să ajungi atît de jos. 2. La nivelul pămîntului sau al locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. Mă trîntesc jos, cu oamenii care se țin după mine. CAMIL PETRESCU, U. N\. 360. Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. Flăcăii, jos, la umbră, stau rezemați în coate. BELDICEANU, P. 62. Cîntă cucu jos pe iarbă, Necăjită-s fără treabă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 220. * (Întărit prin «pe pămînt») Era jos pe pămînt. DUMITRIU, N\. 149. * Loc. adv. Pe jos = a) pe pămînt. Își pusese cobilița pe jos. DUMITRIU, N\. 104. Și atunci o dată pornesc și turturica și calul fugînd pe întrecute, cînd pe sus, cînd pe jos, după cum cerea trebuința. CREANGĂ, P. 273. Pe jos e un verde covor, Țesut cu mii tinere flori. EMINESCU, O. IV 3; b) cu piciorul (și nu cu un vehicul sau purtat de cineva). Ieși în oraș pe jos. DUMITRIU, N\. 105. Nime nu s-ar fi riscat a merge pe jos singur pe uliți după ce înnopta. NEGRUZZI, S. I 15. Tu-i mere (= merge) pe sus cîntînd, Iară eu pe jos plîngînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301. * (Precedat de alte prepoziții) Și acum parcă-l văd cît era de ferfenițos și cum își culegea boarfele de pe jos. CREANGĂ, P. 148. * Loc. adj. De pe jos = care se află pe pămînt sau pe dușumele. Se uită... la covorul de pe jos. DUMITRTU, N\. 45. 3. (În legătură cu modul de a cînta) Profund, gros, grav. Cîntă prea jos. 4. (Învechit și regional; în legătură cu prețurile) Puțin, ieftin. Moșia a rămas tot cu nume rău... și de aceea s-a dat cel puțin cu 2000 de galbeni mai jos decît face. I. IONESCU, D. 355.
  • jos, jo'asă [At: CORESI, EV. 13/22 / Pl: joși, jo'ase / E: mlp deosum] 1 av La nivelul pământului. 2 av Aproape de pământ. 3 av Într-un loc mai puțin ridicat decât altul. 4 av (D. etajele unei case) La un nivel inferior. 5 av (Pex) La parter. 6 av (D. etajele unei case) La subsol. 7 av (Îe) A se muta ~ A se muta la un etaj inferior. 8 av (Îae) A se muta la parter. 9 av (Îae) A se muta la subsol. 10 av (Înv; d. o afacere; îe) A rămâne ~ A fi lăsat fără sprijin. 11 av (În legătură cu verbe de mișcare) În direcția pământului. 12 av La pământ. 13 av (Pex) La vale. 14 av La nivelul locului pe care umblă cineva. 15 av La picioarele cuiva. 16 av (Îoc a urca, a pune sus; îe) A da ~ A lua (pe cineva sau ceva) dintr-un loc mai înalt și a pune la pământ Si: a coborî. 17 av (Îae) A doborî ceva sau pe cineva. 18 av (Îoc a se urca; îe) A se da ~ A coborî. 19 av (Complinit cu de pe cal; îae) A descăleca. 20 av (Înv; îe) A frânge ~ A înfrânge. 21 av (Îe) A lăsa ~ A lăsa din mână. 22 av (Înv; îae) A renunța de a mai face ceva. 23-24 av (Îe) A (se) lăsa ~ A(-și) da drumul spre pământ. 25-26 av (Îae) A (se) trânti la pământ. 27-28 av (Îae) A (se) culca la pământ. 29 av (Îe) A pune ~ A lăsa din mână. 30 av (Îae) A pune pe masă, pe pământ etc. 31 av (Trs; după mg letenni; îae) A pune (banii) pe masă, în mâna altcuiva etc. 32 av (Îe) A sta ~ A se așeza. 33 av (Îae) A ședea. 34 av (Îe) A trage ~ A jupui de piele. 35 av (Îae) A scoate mănușa, cizmele etc. 36 av (Îe) A-și da ~ A-și scoate un obiect de îmbrăcăminte. 37 av (Îe) A lăsa ochii în ~ A privi în pământ din cauza rușinii, timidității etc. 38 av (Îe) A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în ~ A se uita la cineva cu atenție, dispreț etc. 39 av (Îlav) De sus în ~ În direcție verticală descendentă. 40 av (Îlav) De ~ în sus în direcție verticală ascendentă. 41 av (Îlav) De sus până ~ Peste tot. 42 av (Îal) În întregime. 43 av (Îlav) În ~ La vale. 44 av (Îal) Spre pământ. 45 av (Îlav) Cu fața în ~ Pe burtă. 46 av (Îlav) Cu capul în ~ Cu capul plecat. 47 av (Îal) Răsturnat. 48-49 av (Îal) Atârnat sau spânzurat de picioare. 50 av (Îal) Pe dos. 51 av (Fig; îal) Anapoda. 52 av (Îlav) Cu nasul în ~ Supărat. 53 av (Îal) Umilit. 54 av (Îal) Rușinat. 55 av (Îal) Trist. 56-57 av (Îla) De ~ Care se află într-o regiune din vale sau din sud. 58 av (Îal) Care provine din popor. 59 av (Pex; îal) Inferior. 60 av (Îlpp) Din ~ Dinspre pământ. 61 av (Îal) Din vale. 62 av (Îal) Inferior. 63 av (Îal) Mai la vale de... 64 av (Îal) La sud de... 65-66 av (Înv; îlpp; indică aceeași direcție) Pe din ~ Dinspre pământ sau din vale. 67 av (Îlav) Pe ~ Arată o situație neprecizată mai îndeaproape. 68 av (Îal) La o înălțime mai mică. 69 av (Îal) Pe pământ. 70 av (Îal) Pe podele, covor, dușumea etc. 71 av (Îal) Pedestru. 72-73 av (Îla; îlpp) De pe ~ (Care se află) pe pământ. 74-75 av (Îal) (Care se află) pe dușumele, podea, covor etc. 76 av (Îs) Țările-de-~ Olanda, Belgia și Luxemburg. 77 av (Înv; îcs) Chilipir de pe om pe ~ Afacere bună la care se poate ajunge ușor. 78 av (Îacs) Câștig de care cineva nu știe să se folosească. 79 av (Fig; îlav) De ~, pe ~ Sub limită. 80 av (Fig) În stare de decădere morală, materială sau socială. 81 av (Irn; îs) Muncă de ~ Muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 82 av (La comparativ; d. un pasaj dintr-o carte, o iscălitură) Mai încolo. 83 av (Pex) La urmă. 84 av (D. locurile la o masă) La coadă. 85 av (Îe) A fi sau a rămâne (mai pre)~ A fi întrecut de cineva. 86 av (Îe) A nu se lăsa mai pre~ A se strădui să fie egal cu cineva. 87 av (Îae) A nu se lăsa întrecut de cineva. 88 av (D. vârstă; înv; îlav) În ~ Mic. 89 av (D. lună, soare) La asfințit. 90-91 a (Ggf; înv) (Spre sau) la miază-zi. 92 av (Îc) Țara-de-~ Regiuni sudice ale Moldovei după vechea împărțire administrativă. 93 av (Pfm) În regiunea organelor genitale. 94-95 a, av (Fig) (Care este) de rând. 96-97 a, av (Fig) (Care este) inferior. 98-99 a, av (Fig) (Care este) prost. 100-101 a, av (Fig) (Care este situat) pe o poziție socială mai puțin înaltă. 102-103 a, av (Fig) (Care este) într-o situație materială mai puțin bună. 104-105 a, av (D. voce) (Care este) profundă. 106-107 a, av (D. voce) (Care este) de bas. 108-109 a, av (D. preț) (Care este) ieftin. 110-111 a, av (D. preț) (Care este) scăzut. 112 a Care este puțin ridicat de la pământ Si: scund. 113 a (D. frunte) Îngust. 114 a (D. sunete muzicale) Care are o tonalitate coborâtă. 115 a (Fiz; d. temperatură și presiune) Scăzut. 116 a (Fiz; d. frecvențe) Cu număr mic de perioade pe unitatea de timp. 117 a (înv; d. vocale) Închis. 118 a (Pop; d. terenuri) Apos, mocirlos, nepotrivit pentru construirea caselor. 119 sn (De obicei art.) Parte inferioară a unui lucru. 120 sn Parte mai coborâtă a unui teren. 121-122 sn (Înv; îlpp) În a ~ulea (Pe apă) în aval. 123-124 sn (Îlpp) În (sau din) ~ (În sau) din partea inferioară. 125 sn (Îal) De la baza unui obiect, a unui loc. 126 sn (Îlpp) În ~ul apei În direcția curgerii apei. 127 av (Îal) La vale. 128 sn Sfârșit al unui document, al unei scrisori, al unui articol etc. 129-131 i Exprimă (o comandă de așezare,) (ostilitatea,) dezaprobarea față de ceva sau cineva. 132 i (Îe) ~ pălăria Exprimă admirația sau respectul față de cineva.

jos (adj.)

  • JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). * De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. * Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. * Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. * Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. * Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe (sau pre) jos = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ** (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ** Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. * (Ieșit din uz; azi ironic) Muncă de jos = muncă la care era trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. * Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. * Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ** (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunete muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. - Lat. deo[r]sum.
  • jos adv. - 1. Aproape de pămînt, în loc mai puțin ridicat (decît altul). - În jos, în partea inferioară. - 2. La nivelul pămîntului, pe sol. - 3. În ton grav. - 4. (Adj.) Scund, care este puțin ridicat de la pămînt. - 5. (S. n.) Parte inferioară, bază. - Var. (Mold.) gios. - Mr. (d)gios, megl. (an)jos, istr. jos. Lat. deorsum, prin intermediul var. pop. deosum, diosum (Diez, I, 216; Pușcariu 912; Candrea-Dens., 907; REW 2566), cf. it. giuso (calabr. jusu, sard. giòssu), v. fr. jus, sp. ayuso. După Cipariu, Gramm., 103 și Scriban, din lat. pop. jussum, jossum. Dacă se admite primul etimon, care pare cel mai probabil, rezultatul di › j este același ca adiungere › ajunge sau adiutare › ajuta, cf. și jumătate; și în acest caz, mr. gios, pe care Meyer, Alb. St., IV, 64, îl consideră inexplicabil, este normal, cf. mr. agiunge, agiuta. Der. josean, s. m. (locuitor al unui sat situat mai jos decît altul; în general, locuitor din Moldova de Sud); josime, s. f. (plebe, strat inferior al societății; josnicie, mîrșăvie); josnic, adj. (scund; scurt, cîrn; mîrșav, abject, lipsit de demnitate); josnicie, s. f. (mîrșăvie, ticăloșie); înjosi, vb. (a umili, a dezonora); înjositor, adj. (care înjosește); înjosora, vb. (a umili, a înjosi); înjosa, vb. (a înjosi); înaljos, s. n. (prăpastie, abis; nedreptate, umilire), de la formația adverbială în al josului „în jos; iute, precipitat” (Tiktin, DAR); prejos, adv. (în expresia mai prejos, în inferioritate, mai puțin).
  • jos adv. (lat. pop. jossum și dejuso, cl. deosum și deorsum, din *devorsum, compus din de, de sus în jos, și vorsum, vórtere și vértere, a învîrti, a întoarce; it. giu și giue [îld. giúso], vfr. jus, sp. ayuso. V. rutes). În partea inferioară (stînd orĭ mergînd): el e jos, se dă jos, arunc jos. Pe jos 1. pe partea inferioară, pe pămînt, pe pardoseală, la picĭoarele noastre: pe jos eraŭ numaĭ florĭ, nu scuipa de jos. 2. umblînd, mergînd (în opoz. cu „pe sus, în căruță, pe cal ș.a.”): mă duc acasă pe jos. De jos, 1. din partea inferioară, de pe pămînt, de pe pardoseală: a ridica ceva de jos. 2. inferior în loc (față de nivelu măriĭ): Episcopia Dunăriĭ de jos. Inferior în rang: ceĭ de jos (ceĭ micĭ). Fig. Țăran, țărănesc, suburban: acest om e de folos, dintr\'o familie de jos. Daŭ jos 1. scobor; 2. trîntesc. Mă daŭ jos, mă scobor. Șed (or staŭ) jos: șed așezat pe scaun (nu în picĭoare). Rămîn pe jos, îs întrecut, rămân în urmă, perd din vază. Las pe jos, întrec, întunec vaza cuĭva. Adj. Jos, joasă, nu mult ridicat, scund, tupilat: casă joasă. Gras, cu puține vibrațiunĭ pe secundă: sunet jos. Josnic: purtare joasă. Sn., pl. urĭ. Partea de jos, partea inferioară: josu scăriĭ, aștept în josu scăriĭ. A înota în josu apeĭ, a înota la vale, cum se mișcă curentu. A răsturna cu susu\'n jos (casa, lucrurile), a face mare dezordine (v. huștĭulĭuc, hara-para). Interj. de reprobare saŭ de ură: Jos Jidaniĭ! Jos cu eĭ!
  • jos1 adj. m., pl. joși; f. joásă, pl. joáse
  • jos a. puțin ridicat: casă joasă. [Lat. DEO(R)SUM]. ║ n. partea de jos: în josul scărei. ║ adv. în partea inferioară: dă-te jos; pe jos, umblând cu picioarele: a plecat pe jos. ║ int. strigăt de dezaprobare, de ură: jos tiranul!
  • Vinț n. nume a două sate în Ardeal: 1. Vințul de jos, comună rurală în județul Alba: 3854 loc.; 2. Vințul de sus, sau Alvinț, comună rurală în județul Turda 1840 loc.
  • JOS, JOÁSĂ, joși, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puțin ridicat (decât altul). ** De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcție verticală coborâtoare. Cu fața în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, rușinat. * Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune așezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulțimea oamenilor de rând. * Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcția curgerii apei; la vale; în aval. * Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (rușinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe jos (sau prejos) = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreț. ** (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de așezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. față de cineva sau de ceva. ** Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. * (Ironic) Muncă de jos = muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. * Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. * Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe dușumele. II. Adj. 1. Care este puțin ridicat de la pământ; scund. ** (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Așezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. - Lat. deo[r]sum.
  • JOS2, JOÁSĂ, joși, joase, adj. 1. Puțin ridicat, scund. Intrai într-o grădiniță și trecui spre o casă joasă, foarte curată. SADOVEANU, E. 127. S-au lovit cu capul într-o grindă de la podul colibei, pentru că coliba aceea era tare joasă. SBIERA, P. 219. * (Substantivat în loc. prep.) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară a unui loc, a unui obiect. După ce ieși din josul scării, întrebă pe soră-sa: - Cine mai e la dejun? D. ZAMFIRESCU, R. 59. (Expr.) În josul apei = în direcția în care curge apa; la vale. ** (Rar, despre persoane) Mic de statură. Se pleca, intra, rămînea o clipă la ușă, uitîndu-se cu un fel de sfială la femeia joasă, voinică. CAMILAR, N\. II 136. ** (Despre frunte) Îngust. Lumina ferestrelor căzu asupra unei fețe umflate, rătăcite, cu părul căzut pe fruntea joasă. DUMITRIU, V\. L. 45. 2. (Despre un teren) Așezat în vale și, de obicei, apătos, mocirlos. O întindere de pămînt joasă. 3. (Despre glas și despre sunetele muzicale în general) Cu note din registrele inferioare; profund, grav. Voce joasă. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, coborît. 5. (Fiz.; despre frecvențe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp.
  • jos, jo'asă [At: CORESI, EV. 13/22 / Pl: joși, jo'ase / E: mlp deosum] 1 av La nivelul pământului. 2 av Aproape de pământ. 3 av Într-un loc mai puțin ridicat decât altul. 4 av (D. etajele unei case) La un nivel inferior. 5 av (Pex) La parter. 6 av (D. etajele unei case) La subsol. 7 av (Îe) A se muta ~ A se muta la un etaj inferior. 8 av (Îae) A se muta la parter. 9 av (Îae) A se muta la subsol. 10 av (Înv; d. o afacere; îe) A rămâne ~ A fi lăsat fără sprijin. 11 av (În legătură cu verbe de mișcare) În direcția pământului. 12 av La pământ. 13 av (Pex) La vale. 14 av La nivelul locului pe care umblă cineva. 15 av La picioarele cuiva. 16 av (Îoc a urca, a pune sus; îe) A da ~ A lua (pe cineva sau ceva) dintr-un loc mai înalt și a pune la pământ Si: a coborî. 17 av (Îae) A doborî ceva sau pe cineva. 18 av (Îoc a se urca; îe) A se da ~ A coborî. 19 av (Complinit cu de pe cal; îae) A descăleca. 20 av (Înv; îe) A frânge ~ A înfrânge. 21 av (Îe) A lăsa ~ A lăsa din mână. 22 av (Înv; îae) A renunța de a mai face ceva. 23-24 av (Îe) A (se) lăsa ~ A(-și) da drumul spre pământ. 25-26 av (Îae) A (se) trânti la pământ. 27-28 av (Îae) A (se) culca la pământ. 29 av (Îe) A pune ~ A lăsa din mână. 30 av (Îae) A pune pe masă, pe pământ etc. 31 av (Trs; după mg letenni; îae) A pune (banii) pe masă, în mâna altcuiva etc. 32 av (Îe) A sta ~ A se așeza. 33 av (Îae) A ședea. 34 av (Îe) A trage ~ A jupui de piele. 35 av (Îae) A scoate mănușa, cizmele etc. 36 av (Îe) A-și da ~ A-și scoate un obiect de îmbrăcăminte. 37 av (Îe) A lăsa ochii în ~ A privi în pământ din cauza rușinii, timidității etc. 38 av (Îe) A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în ~ A se uita la cineva cu atenție, dispreț etc. 39 av (Îlav) De sus în ~ În direcție verticală descendentă. 40 av (Îlav) De ~ în sus în direcție verticală ascendentă. 41 av (Îlav) De sus până ~ Peste tot. 42 av (Îal) În întregime. 43 av (Îlav) În ~ La vale. 44 av (Îal) Spre pământ. 45 av (Îlav) Cu fața în ~ Pe burtă. 46 av (Îlav) Cu capul în ~ Cu capul plecat. 47 av (Îal) Răsturnat. 48-49 av (Îal) Atârnat sau spânzurat de picioare. 50 av (Îal) Pe dos. 51 av (Fig; îal) Anapoda. 52 av (Îlav) Cu nasul în ~ Supărat. 53 av (Îal) Umilit. 54 av (Îal) Rușinat. 55 av (Îal) Trist. 56-57 av (Îla) De ~ Care se află într-o regiune din vale sau din sud. 58 av (Îal) Care provine din popor. 59 av (Pex; îal) Inferior. 60 av (Îlpp) Din ~ Dinspre pământ. 61 av (Îal) Din vale. 62 av (Îal) Inferior. 63 av (Îal) Mai la vale de... 64 av (Îal) La sud de... 65-66 av (Înv; îlpp; indică aceeași direcție) Pe din ~ Dinspre pământ sau din vale. 67 av (Îlav) Pe ~ Arată o situație neprecizată mai îndeaproape. 68 av (Îal) La o înălțime mai mică. 69 av (Îal) Pe pământ. 70 av (Îal) Pe podele, covor, dușumea etc. 71 av (Îal) Pedestru. 72-73 av (Îla; îlpp) De pe ~ (Care se află) pe pământ. 74-75 av (Îal) (Care se află) pe dușumele, podea, covor etc. 76 av (Îs) Țările-de-~ Olanda, Belgia și Luxemburg. 77 av (Înv; îcs) Chilipir de pe om pe ~ Afacere bună la care se poate ajunge ușor. 78 av (Îacs) Câștig de care cineva nu știe să se folosească. 79 av (Fig; îlav) De ~, pe ~ Sub limită. 80 av (Fig) În stare de decădere morală, materială sau socială. 81 av (Irn; îs) Muncă de ~ Muncă la care este trimis cineva retrogradat dintr-o funcție de răspundere. 82 av (La comparativ; d. un pasaj dintr-o carte, o iscălitură) Mai încolo. 83 av (Pex) La urmă. 84 av (D. locurile la o masă) La coadă. 85 av (Îe) A fi sau a rămâne (mai pre)~ A fi întrecut de cineva. 86 av (Îe) A nu se lăsa mai pre~ A se strădui să fie egal cu cineva. 87 av (Îae) A nu se lăsa întrecut de cineva. 88 av (D. vârstă; înv; îlav) În ~ Mic. 89 av (D. lună, soare) La asfințit. 90-91 a (Ggf; înv) (Spre sau) la miază-zi. 92 av (Îc) Țara-de-~ Regiuni sudice ale Moldovei după vechea împărțire administrativă. 93 av (Pfm) În regiunea organelor genitale. 94-95 a, av (Fig) (Care este) de rând. 96-97 a, av (Fig) (Care este) inferior. 98-99 a, av (Fig) (Care este) prost. 100-101 a, av (Fig) (Care este situat) pe o poziție socială mai puțin înaltă. 102-103 a, av (Fig) (Care este) într-o situație materială mai puțin bună. 104-105 a, av (D. voce) (Care este) profundă. 106-107 a, av (D. voce) (Care este) de bas. 108-109 a, av (D. preț) (Care este) ieftin. 110-111 a, av (D. preț) (Care este) scăzut. 112 a Care este puțin ridicat de la pământ Si: scund. 113 a (D. frunte) Îngust. 114 a (D. sunete muzicale) Care are o tonalitate coborâtă. 115 a (Fiz; d. temperatură și presiune) Scăzut. 116 a (Fiz; d. frecvențe) Cu număr mic de perioade pe unitatea de timp. 117 a (înv; d. vocale) Închis. 118 a (Pop; d. terenuri) Apos, mocirlos, nepotrivit pentru construirea caselor. 119 sn (De obicei art.) Parte inferioară a unui lucru. 120 sn Parte mai coborâtă a unui teren. 121-122 sn (Înv; îlpp) În a ~ulea (Pe apă) în aval. 123-124 sn (Îlpp) În (sau din) ~ (În sau) din partea inferioară. 125 sn (Îal) De la baza unui obiect, a unui loc. 126 sn (Îlpp) În ~ul apei În direcția curgerii apei. 127 av (Îal) La vale. 128 sn Sfârșit al unui document, al unei scrisori, al unui articol etc. 129-131 i Exprimă (o comandă de așezare,) (ostilitatea,) dezaprobarea față de ceva sau cineva. 132 i (Îe) ~ pălăria Exprimă admirația sau respectul față de cineva.