Căutare "nime" -

2 rezultate:

• nimeni (43 definiții)

nimeni

• NÍMENI pron. neg. Nici un om; nici o ființă. [Gen.-dat.: nimănui - Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] - Lat. nemo, neminem.
• nímeni pron. - Niciunul. - Var. nimene(a), nime, nimenilea, (Banat, Olt.) nima. Megl. nimen, nimea, nimini. Lat. nĕmo, nēmĭnem (Pușcariu 1130; Candrea-Dens., 1231; REW 5886), cf. it. nimo, sard. nimus, cors. nimo. Var. nime provine din nominativ (cf. om, oameni), sau reprezintă o formă disimulată. Gen. nimănui, nimărui, nimunui, nimălui.
• neica nimeni expr. (peior.) individ insignifiant.
• nímeni (vest), nímenea și -rea (est.; ea dift.) pron. negativ m. sing., gen. al nimănúĭ și -rúĭ saŭ al lu nim- (vrom. némene[a] și neme, d. lat. nêmo, némisis, din ne, nu și hômo, hôminis, om; it. [Pistoia] nimo, cors. nimu, sard. nemus. Nimerea e un rest de rotacizm ca și oamerĭ îld. oamenĭ). Nicĭ un om: nimenĭ nu e absolut fericit. - Vechĭ și nimene, nimenile(a), nimerile(a), nimele(a). Azĭ (maĭ rar) și níme(a), în Banat și Olt. nima. Gen. vechĭ și nimunúĭ, -urúĭ, -ulúĭ și -ălúĭ. Azĭ (Munt. vest) și nimuluĭ.
• nímeni/(pop.) nímenea pr., g.-d. nimănúi/nimănúia
• NÍMENI pron. neg. Nici o persoană, nici un om. Copilul se ridică și, fără să se uite la nimeni, porni pe uliță în sus. REBREANU, R. II 33. Mă cuprinde dor adînc de țară Și n-am pe nimeni să-mi potoale dorul. IOSIF, P. 22. Taina voastră-n veci de veci La nimeni n-o s-o spui! COȘBUC, P. I 232. Nimeni nu o știa de unde este și cine este. NEGRUZZI, S. I 43. - Forme gramaticale: gen.-dat. nimănui și (regional) nimărui (ALECSANDRI, P.I 81), (învechit) nimului (GHICA, A. 728). - Variante: níme (HASDEU, R. V\. 123, EMINESCU, O. I 55), nímene (CREANGĂ, A. 200, EMINESCU, O. I 55), nímenea (BENIUC, V\. 59, SADOVEANU, P. M\. 47, ANGHEL, PR. 7), (regional) nímine (RUSSO, O. 28) pron. neg.
• nimeni pr. niciun om: n\'a venit nimeni. [Lat. NEMINEM].
• NÍMENI pron. neg. (Indică inexistența unei ființe) Niciun om; nicio ființă. [Gen.-dat.: nimănui. - Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] - Lat. nemo, neminem.
• NÍME pron. neg. v. nimeni.
• NÍME pron. neg. v. nimeni.
• níme și nímea (ea dift.) pron. Rar. Nimenĭ.
• nime pr. Mold. nimeni: după el nime nu plângea. [Lat. NEMO].
• NÍME pron. neg. v. nimeni.
• NÍMENE pron. neg. v. nimeni.
• NÍMENE pron. neg. v. nimeni.
• NÍMENE pron. neg. v. nimeni.
• NÍMENEA pron. neg. v. nimeni.
• NÍMENEA pron. neg. v. nimeni.
• NÍMENEA pron. neg. v. nimeni.
• NÍMINE pron. neg. v. nimeni.
• n'eme png vz nimeni
• n'emeni png vz nimeni
• n'eminea prn vz nimeni
• n'ima png vz nimeni
• n'imă png vz nimeni
• n'ime png vz nimeni
• n'imea png vz nimeni
• n'imele png vz nimeni
• n'imene png vz nimeni
• n'imenea png vz nimeni
• n'imeni [At: COD. VOR. 54/5 / G-D: ~măn'ui, (îrg) ~mul'ui, ~mun'ui, (reg) ~măn'uie, ~n'ui / V: ~enea (G-D: ~măn'uia, (înv) ~măn'uilea, ~mun'uia, ~mul'uilea◼◼◼), (îrg) n'ime, n'imea, ~ele, ~mene, ~eri, nimi, ~mine, ~minea (G-D: ~min'uia), ~mini (G-D: ~min'ui, ~minl'ui), (înv) n'eminea (G-D: nemăn'uia, nemun'uia) (reg) n'ima, n'imă, ~enile, ~enilea, n'imnea, n'imni / E: ml nemo, -inem] 1 png (Îcn; înv și fără negație) Nici un om Si: (înv) neștine, (reg) nimeric. 2 png (Îs) Copil al nimănui Orfan. 3 png (Îe) A fi ca ~ de pe lume A fi ciudat, cu comportări neobișnuite. 4 png (Îe) A nu fi cununat cu ~ A nu avea nici o obligație față de cineva. 5 png (Îae) A nu depinde de cineva. 6 sm Om lipsit de valoare, căruia nu i se acordă nici o considerație. 7 sm (Reg; îs) Nimea (sau nima) oamenilor (sau a lumii) Om prăpădit, de nimic. 8 sm (Reg; îs) Nime-n drum Om fără adăpost.
• n'imenile png vz nimeni
• n'imenilea png vz nimeni
• n'imeri² png vz nimeni
• n'imi¹ png vz nimeni
• n'imine png vz nimeni
• n'iminea png vz nimeni
• n'iminerile png vz nimeni
• n'imini png vz nimeni
• n'iminilea png vz nimeni
• n'imnea png vz nimeni
• n'imni png vz nimeni
• nimeni, nimănui gen.