Căutare "paiajen" -

1 rezultate:
Anagrame pentru "paiajen": jnapaie / paiajen /
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "pa"
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "pai"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "en"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "jen"

păianjen

  • PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. - Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, s. m.] - Din sl. *pajončina. Cf. bg. Pajašina.
  • a face pânze de păianjen expr. (glum. - d. femei) a trece printr-o perioadă îndelungată de abstinență sexuală.
  • unde se fut păianjenii expr. (obs. - în fotbal) la vinclu.
  • paíng (Con. 251), paíngăn (nord), painjin (sud), păĭánjen (Munt. Olt.) și păiájen (Munt. vest) m. (bg. paing, paenk și paĭuk, d. vsl. paonkŭ și paĭonkŭ, painjin, paĭončina, bg. paĭužina, pînză de painjin; sîrb. pauk, ung. pank și pok). Un arahnid care are opt picĭoare și pînă la opt ochĭ și care se nutrește cu insecte, pe care le prinde într\'o plasă pe care o țese cu un fir produs de el (tegenaria domestica și epeira diadéma). Tripitea. - Uniĭ painjinĭ îs marĭ pînă la 3 cm., ĭar în zona tóridă mult maĭ marĭ. Eĭ trăĭesc în scorburĭ saŭ în pămînt; alțiĭ, maĭ micĭ, trăĭesc pin șoproane, podurĭ, case neîngrijite și aĭurea; alțiĭ trăĭesc chear în apă. Rîĭa e cauzată de un arahnid parazit care trăĭește pe supt pele. V. mătase.
  • păĭájen, păĭánjen, V. paing.
  • păiánjen s. m., pl. păiánjeni
  • păiajen m. insectă fără aripi, cu picioare multe, își țese o pânză subțire ca locuință si se nutrește cu insecte mai mici, ce le prinde prin pânza lucrată de dânsa. [Bulg. PAIŬJIN\U (din slav. PAOKŬ; v. paingăn)].
  • PĂIÁNJEN, păianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici, prinse de obicei într-o pânză subțire țesută de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care îl secretă; (și la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Pânză de păianjen (1); păienjeniș. 3. Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucăților de cablu rămase într-o sondă. 4. (Sport) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prăjină care se așază pe vârful clăilor, al stogurilor sau al acoperișurilor de paie ca să le apere de vânt. [Pr.: pă-ian-. - Var.: (reg.) păiájen, paiájen, paínjen, paíngăn, păínjen, păínjin, s. m.] - Din sl. *pajoncina. Cf. bg. pajašina.
  • PAIÁJEN s. m. v. păianjen.
  • PAIÁJÉN s. m. v. păianjen.
  • PAIÁJEN s. m. v. păianjen.
  • PAÍNGĂN s. m. v. păianjen.
  • paingăn m. Mold. păiajen: sunt prins de acest paingăn în desele-i rețele AL. [Dela paing = slav. PAÕKŬ; v. păiajen].
  • PAÍNGĂN s. m. v. păianjen.
  • PAÍNJEN s. m. v. păianjen.
  • PAÍNJEN s. m. v. păianjen.
  • PAÍNJEN s. m. v. păianjen.
  • PĂIÁJEN s. m. v. păianjen.
  • PĂIÁJEN s. m. v. păianjen.
  • PĂIAJÉN s. m. v. păianjen.
  • PĂÍNJEN s. m. v. păianjen.
  • PĂÍNJEN s. m. v. păianjen.
  • PĂÍNJIN s. m. v. păianjen.
  • PĂÍNJIN s. m. v. păianjen.
  • pai'ajân sm vz păianjen
  • PAIÁNGĂN s. m. v. păianjen.
  • PAÍNGĂN s. m. v. păianjen.
  • PAIÁNGĂN s. m. v. păianjen.
  • pai'angăn sm vz păianjen
  • pai'angen sm vz păianjen
  • pai'angin sm vz păianjen
  • pai'angină sf vz păianjen
  • pai'anjen sm vz păianjen
  • pai'anjin sm vz păianjen
  • pai'anjine sm vz păianjen
  • pai'ejân sm vz păianjen
  • pai'engin sm vz păianjen
  • pai'enjen sm vz păianjen
  • pai'enjin sm vz păianjen
  • pai'enjine sm vz păianjen
  • pa'ijăn sm vz păianjen
  • pa'ingân sm vz păianjen
  • pa'ingen sm vz păianjen
  • PAÍNGIN s. m. v. păianjen.
  • pa'ingin sm vz păianjen
  • pa'ingine sm vz păianjen
  • pa'injen sm vz păianjen
  • pa'injigă{{Variantă neconsemnată în definiția principală/212}} sf vz păianjen
  • pa'injină sf vz păianjen
  • pa'injine sm vz păianjen
  • p'angin sm vz păianjen
  • p'anjan sm vz păianjen
  • p'anjen sm vz păianjen
  • p'anjene sm vz păianjen
  • p'anjin sm vz păianjen
  • p'anjine sm vz păianjen
  • p'anzân sm vz păianjen
  • pa'unj sm vz păianjen
  • pa'unjin sm vz păianjen
  • pa'unjine sm vz păianjen
  • pa'unșin{{În original, greșit tipărit: pau'ușin. O confirmă forma acestei variante în definiția principală, dar și ordonarea ei alfabetică incorectă/212}} sm vz păianjen
  • păi'agen sm vz păianjen
  • păi'ajene sm vz păianjen
  • păi'ajin sm vz păianjen
  • păi'ajine sm vz păianjen
  • păi'ajun sm vz păianjen
  • păi'angin sm vz păianjen
  • păi'anjene sm vz păianjen
  • păi'anjin sm vz păianjen
  • păi'anjine sm vz păianjen
  • păi'ejin sm vz păianjen
  • păi'ejine sm vz păianjen
  • păi'enjin sm vz păianjen
  • pă'ingăn sm vz păianjen
  • PĂÍNGIN s. m. v. păianjen.
  • PĂINGÍN s. m. v. păianjen.
  • pă'ingin sm vz păianjen
  • pă'injâne sm vz păianjen
  • pă'injin sm vz păianjen
  • pă'unjăn sm vz păianjen
  • pă'unjen sm vz păianjen
  • poi'ajen sm vz păianjen
  • poi'ajin sm vz păianjen
  • poi'anjin sm vz păianjen
  • poi'ejin sm vz păianjen
  • poi'ejine sm vz păianjen
  • poi'enje sm vz păianjen
  • spai'ejine{{Formă ortografiată spaienjine în definiția principală. Care o fi corectă?/3}} sm vz păianjen
  • PAÍNJĂN s. m. v. păianjen.
  • PAÍNJĂN s. m. v. păianjen.
  • PĂINJÍN s. m. v. păianjen.
  • pai'ajen{{Variantă neconsemnată în definiția principală/212}} sm vz păianjen
  • pai'ejine{{Variantă neconsemnată în definiția principală/212}} sm vz păianjen
  • pai'engine{{Variantă neconsemnată în definiția principală/212}} sm vz păianjen
  • pa'ingăn sm vz păianjen
  • pa'injin{{Variantă neconsemnată în definiția principală/212}} sm vz păianjen
  • păi'ajen sm vz păianjen
  • păi'anjen [At: PSALT. HUR. 33v/4 / V: (reg) pai'angăn, pai'angen, păi'angin, pai'angină sf pai'ajân, pai~, pai'anjin, pai'anjine, pai'egine, pai'ejân, pai'engin, pai'en~, pai'enjin, pai'enjine, pa'ijăn, pa'ingăn, pa'ingân, pa'ingen, pa'ingin, pa'ingine, pa'in~, pa'injină sf, pa'injine, p'angin, p'anjan, p'an~, p'anjene, p'anjin, p'anjine, p'anzân, pa'unj, pa'unjin, pa'unjine, pa'unșin, ~'agen, ~'ajen, ~'ajene, ~'ajin, ~'ajine, ~'ajun, păi'ejine, ~ngin, ~ne, ~jin, ~jini, păi'ejin, păi'enjin, pă'ingăn, pă'ingin, pă'injâne, pă'injen, pă'injin, pă'unjăn, pă'unjen, poi'ajen, poi'ajin, poi'anjin, poi'ejin, poi'ejine, poi'enje, spai'enjine / Pl: ~i, ~e / E: slv *паѭжина cf bg паяжина] 1 smf (Lpl) Grup de animale arahnide din ordinul araneidelor, caracterizate prin cefalotoracele cu patru perechi de picioare și două glande veninoase și cu abdomenul nesegmentat, care se hrănesc cu insecte mici prinse, de obicei, într-o pânză fină, țesută dintr-o substanță vâscoasă pe care o secretă. 2 sm (Ctc) Nemilos. 3 sm Inexorabil. 4 sm (Fig) Persoană care are caracterul unui păianjen. 5 sm (Pex; mpl) Păienjeniș (1). 6 sm (Pan; reg; în superstiții; îf painjină) Două fire de arnici negru care se pun cruciș peste mort, în sicriu, ca să nu se facă strigoi. 7 sm (Reg; mpl) Păhuie1 (3). 8 sm (Teh) Unealtă folosită pentru prinderea și extragerea diferitelor piese de dimensiuni mici și de formă neregulată sau a bucăților de cablu rămase sau căzute în sondă. 9 sm (Spt) Fiecare dintre colțurile de sus ale porții la fotbal, handbal, polo sau hochei. 10 sm (Atm; reg; îf paiangen) Diafragmă. 11 sm (Bot; reg) Chica-voinicului (Nigella damascena). 12 sf (Bot; reg; îf paiangină) Vițelar (Anthoxanthum odoratum).
  • pă'injen sm vz păianjen
  • PAÍNG s. m. v. păianjen.