Căutare "parlagina" -

4 rezultate:

• paragină (18 definiții)
• părangină (18 definiții)
• pătlagină (51 definiții)
• pârlagină (1 definiții)

paragină

• PARÁGINĂ, paragini, s. f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ** Ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată. ** Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. [Var.: (înv.) părágină s. f.] - Et. nec.
• *parágină f., pl. e și părăginĭ (ung. parag, parrag, parlag, paragină, cu term. din țelină, d. vsl. prĭelogŭ, schimbare. D. ung. vine sîrb. parlog și rut. palag, vie părăsită. V. pîrloagă). Vie părăsită. Lucru părăsit și ruinat.
• parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini
• parágină f. 1. pământ rămas necultivat; 2. Bot. parangină. [Ung. PARAG].
• PARÁGINĂ, paragini, s. f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ** Ruină, dărăpănătură; construcție dărăpănată. ** Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcții. [Var.: (înv.) părágină s. f.] - Et. nec.
• păragínă (părágini), s. f. - 1. Ruină, dărîmătură. - 2. Părăsire, abandonare. - 3. Țarină, ogor negru, țelină, pîrloagă. - 4. (Adj.) Viran, nepopulat. - Var. paragină. Origine îndoielnică. Poate în loc de *părajină < părădui. Se pune de obicei în legătură cu mag. parrag, parlag „pîrloagă”, cf. pîrlog (Cihac, II, 246; Tiktin; Candrea); dar der. este dificilă din punct de vedere fonetic (Tiktin presupune că finala o reproduce pe cea din țelină, compoziție care e puțin probabilă) și nu explică toate sensurile cuvîntului rom. Giuglea, Dacor., I, 495, prefera etimonul lat. *voraginem, încrucișat cu pîrlog sau părăsi și Conev 39 pornea de la sl. prazdĭnŭ, ambele improbabile. Pare bătătoare la ochi coincidența cu lucan. prasana, pe care Rohlfs, Ital., 359 îl explică printr-un lat. *piraginem. Der. părăgini, vb. (a părăsi; a lăsa ogorul pîrloagă; a (se) degrada, a (se) ruina); părăginos, adj. (ruinat, părăsit); parangină, s. f. (vițelar, Anthoxanthum odoratum).
• PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină.
• PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină.
• PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină.
• PARÁGINĂ, paragini, s. f. 1. Loc părăsit, lăsaț necultivat, teren acoperit de buruieni; pîrloagă, moină. Și cîmpul e deșert. Un zid neterminat, Paragină, miros de cucută. BENIUC, v. 108. Era atîta pămînt încît era mai multă paragină decît arătură. SADOVEANU, E. 27. * Fig. Cărările lumii se ridică spre creștete, Se desfac din paragini deșteptate popoare. DEȘLIU, G. 54. * (Adjectival) Într-o vie paragină își făcuse culcușul o vulpe. ISPIRESCU, la TDRG. Se întoarce în curte, o curte paragină de mahala, și aprinde un chibrit, CARAGIALE, O. II 87. ** Ruină, dărăpănătură. Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. 2. Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei clădiri. Hotărîrea [lui Tudor] era să clădească iar casa risipită și să ridice din paragină livada lui Ionașcu. SADOVEANU, O. VII 103. - Pl. și: părăgini (VLAHUȚĂ, la TDRG). - Variantă: părágină (ODOBESCU, S. III 322) s. f.
• par'agen sn vz paragină¹
• par'agin sn vz paragină¹
• paragină, gen. paraginii
• par'agină¹ sf [At: (a. 1725) URICARIUL, VII, 16 / V: (înv) ~gen sn, par'agin sn, păr'agen sn, păr~, (reg) păr'ang~, păr'ăg~ / Pl: ~ni, ~ne, (reg) păr'ăgini / E: cf mg parrag] 1-2 Pământ (care nu a fost lucrat niciodată sau) care a fost lăsat multă vreme nelucrat, neîngrijit Si: părăgineală, pârloagă, țelină (îrg) ogor, (reg) părăginitură. 3 Teren neproductiv. 4 Ruină. 5 Construcție dărăpănată Si: dărăpănătură. 6-7 (Stare de) părăsire a unui teren, a unei construcții etc. Si: (asr) neîngrijire.
• păr'agină¹ sf vz paragină¹
• păr'agenă{{În definiția principală, varianta de față este tipărită: păr'agen sn/212}} sf vz paragină¹
• păr'ăgină¹ sf vz paragină¹
• păr'angină² sf vz paragină¹

părangină

• PĂRÁNGINĂ, părangini, s. f. (Bot.; reg.) Vițelar. - Et. nec.
• părángină (plantă) (reg.) s. f., g.-d. art. păránginii; pl. părángini
• PĂRÁNGINĂ, părangini, s. f. (Bot.; reg.) Vițelar. - Et. nec.
• parangină f. Tr. vițelar (buruiana crește prin paragini).
• PĂRÁNGINĂ s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze lungi, cu floarea în formă de spic des, plăcut mirositoare; crește prin livezi și pășuni (Anthroxanthum odoratum); vițelar.
• par'agină² sf vz părangină¹{{În original, tipărit greșit: vz păragnină¹/212}}
• par'angin sn vz părangină¹
• parángină f., pl. e (d. paragină). Trans. Pălciană.
• par'angină sf vz părangină¹
• parl'agină¹ sf vz părangină¹
• păpăr'angină sf vz părangină¹
• păr'agină² sf vz părangină¹
• păr'ăgină sf vz părangină¹
• păr'angână sf vz părangină¹
• părl'agină¹ sf vz părangină¹
• părl'angină sf vz părangină¹
• păr'angină¹ sf [At: LB / V: par'ag~, par'angin sn, par~, parl'ag~, păr'ag~, păr'ăg~, ~gână, părl'ag~, părl'a~, păpăr'a~ / E: ns cf paragină¹, pătlagină] (Bot; reg) 1 Vițelar (Anthoxanthum odoratum). 2 (Îf parangină) Iarba-Sfintei-Mării (Hierochloë odorata). 3 (Îf paragină) Trestie de câmp (Calamagrostis epigeios). 4 (Îf parangin) Tremurătoare (Briza media).
• păr'ăgină² sf vz părangină¹

pătlagină

• PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s. f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstrui, folosite în medicină datorită unor calități expectorante și a unor proprietăți care accelerează cicatrizarea rănilor (Plantago); plantă care aparține acestui gen. - Lat. plantago, -ginis.
• pătlágină (pătlágini), s. f. - Iarbă-mare (Plantago maior). - Var. (Mold.) patlagină, platagină, (Oaș) plătanger. Lat. platagĭnem (Pușcariu 1288; Candrea-Dens., 1360; REW 6577), cf. it. piantagine, fr. plantain, sp. llantén.
• pătlágină f., pl. ĭ (îld. *plîntágină, d. lat. plantágo, -áginis și infl. pe urmă de pătlăgică; it. piantágine, fr. plantain, sp. llanten, pg. tanchagem). O plantă joasă cu frunza lungăreață ca o limbă cu șănțulețe pe ĭa, numită și limba oiĭ (plantago major, lanceolata ș. a.) Îs maĭ multe varietățĭ, amare și astringente, și de aceĭa-s întrebuințate de popor la rănĭ. Pătlagină de apă, limbariță. - În est pat-, în Olt. plat-.
• pătlágină (pă-tla-) s. f., g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini
• PĂTLÁGINĂ, pătlagini, s. f. Gen de plante erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse în rozetă la baza tulpinii, cu flori grupate în spice, de culoare roz sau albăstruie, folosite în medicină datorită unor calități expectorante, emoliente, cicatrizante, antibronșice etc. (Plantago); plantă care aparține acestui gen. - Lat. plantago, -ginis.
• PĂTLÁGINĂ s. f. Numele mai multor plante erbacee (specii de Plantago), dintre care cea mai cunoscută este o specie cu frunzele așezate în formă de rozetă din care ies lujere terminate prin cîte un spic trandafiriu; frunzele, cu proprietăți astringente, se întrebuințează în medicina populară la vindecarea rănilor. Creștea pelin argintiu și pătlagină cu frunza cărnoasă. DUMITRIU, R. F\. 59. Untul de sunătoare nu e așa de bun pentru bube... ca pătlagina. DELAVRANCEA, S. 265.
• padl'agină sf vz pătlagină
• pal'agină sf vz pătlagină
• parl'agină² sf vz pătlagină{{În original, greșit tipărit: vz pătlagină²/212}}
• patlage'a² sf vz pătlagină
• patl'agină sf vz pătlagină
• patl'agine sf vz pătlagină
• patl'anjer sn vz pătlagină
• pădl'agină sf vz pătlagină
• păl'agină sf vz pătlagină
• pălăg'ină sf vz pătlagină{{În original: vz pătlăgină, care este de fapt tot o variantă a cuvântului principal pătlagină/212}}
• părl'aghie sf vz pătlagină
• părl'aghină sf vz pătlagină
• părl'agină² sf vz pătlagină
• pătl'agenă sf vz pătlagină
• pătl'agină sf [At: COTEANU, PL. 15 / V: pat~, (reg) bat~, padl'a~, pal'a~, parl'a~, patlage'a, patl'agine, patl'anjer{{Variantă incorect accentuată în original: patlanj'er. O confirmă referința încrucișată și analogia cu cele mai multe variante ale cuvântului principal/212}}, pădl'a~, păl'a~, pălăg'ină, părl'aghie, părl'aghină, părl'a~, ~'agenă, ~'agniță, ~'angină, ~lăg'ină, ~lăg'ine, ~trăg'ină, pârl'aghină, pârl'a~, pârl'angină, plantage'a, plant'agină, plat'a~, plat'angină, plat'arniță, plăt'agen, plăt'agină, plăt'angen, plăt'anger, plăt'angină, plăt'ăg~, plătăg'ine, plât'angină, plot'agină, plot'ajniță, plot'anger, plot'angină, ploto'ajnă, pot'ajniță, potl'a~, potl'ajniță, prot~ / Pl: ~ni / E: ml plantago,-ginis] 1 Plantă erbacee cu frunzele dispuse în formă de rozetă, din mijlocul căreia ies lujerele spicelor de flori, care crește pe câmp, mai ales în locuri umede; mică, cu frunze ovale, late, cu unul sau mai multe lujere care poartă spicele de flori de culoare roz, și care are întrebuințări în medicina populară Si: (reg) iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-găină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, mama-ploaiei, minciună, pindanică, plăcințica-vacii (Plantago major). 2 Plantă erbacee mică, cu frunzele ovale dispuse în formă de rozetă, cu florile roz grupate în spice scurte și cu fructele mici capsule Si: (reg) limba-oii. (Plantago gentianoides). 3 (Șîc ~-moale, ~-bună, ~-mică) Plantă erbacee cu frunze dințate, dispuse în rozetă, cu un lujer lung, terminat printr-un spic scurt de flori care au staminele albăstrui și sunt plăcut mirositoare și care este utilizată în medicina populară în afecțiunile pulmonare Si: (reg) iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii (Plantago media). 4 (Șîc ~-îngustă) Plantă erbacee cu frunzele lanceolate dispuse în rozetă, folosită în medicina populară pentru proprietățile ei astringente, contra tusei sau la răni Si: (reg) căruțele, coada-șoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, limbariță, limba-șarpelui (Plantago lanceolata). 5 (Bot; îc) ~-de-apă sau ~na-apei (ori ~na-bălților) Limbarniță (Alisma plantago aquatica). 6 (Îc) ~-maritimă Mică plantă erbacee cu frunze lungi și înguste dispuse în rozetă și flori albe argintii, care crește în sărăturile de pe malul mării (Plantago maritima). 7 (Bot; reg) Podbal (Tussilago farfara).
• pătl'agniță{{În original, greșit tipărit: pătl'aguiță/212}} sf vz pătlagină
• pătl'angină sf vz pătlagină
• pătlăg'ină sf vz pătlagină
• pătlăg'ine sf vz pătlagină
• pătrăg'ină sf vz pătlagină
• pârl'aghină sf vz pătlagină
• pârl'agină sf vz pătlagină
• pârlanghină{{În definiția principală, varianta de față are forma: pârl'angină/212}} sf vz pătlagină
• plantage'a sf vz pătlagină
• plant'agină sf vz pătlagină
• plat'agină sf vz pătlagină{{În original, tipărit incorect vz pătlagică/212}}
• plat'angină sf vz pătlagină
• plat'arniță sf vz pătlagină
• plăt'agen sn vz pătlagină
• plăt'agină sf vz pătlagină
• plăt'angen sn vz pătlagină
• plăt'anger sn vz pătlagină
• plăt'angină sf vz pătlagină
• plăt'ăgină sf vz pătlagină
• plătăg'ine sf vz pătlagină
• plât'angină sf vz pătlagină
• plot'agină sf vz pătlagină
• plot'ajniță sf vz pătlagină
• plot'anger sn vz pătlagină
• plot'angină sf vz pătlagină{{În original: vz pătlăgină, care te trimite la pătlagină/212}}
• ploto'ajnă sf vz pătlagină
• pot'ajniță sf vz pătlagină
• potl'agină sf vz pătlagină
• potl'ajniță sf vz pătlagină
• prot'agină sf vz pătlagină

pârlagină

• pârl'agină sf vz pătlagină