Căutare "razboi" -

3 rezultate:

• război (conflict) (22 definiții)
• război (mașină) (9 definiții)
• război (vb.) (9 definiții)

război (conflict)

• CASUS BELLI s.n. Orice acțiune politică sau militară care poate duce la declanșarea unui război. [< lat. casus belli - caz de război].
• RĂZBÓI¹, războaie, s. n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice și politice; răzbel. Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente. Război rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui conflict armat. Război psihologic = stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația. Stare de război = beligeranță. ** Fig. Ceartă; neînțelegere, vrajbă, gâlceavă. - Din sl. razboj „ucidere, jaf”.
• CÁSUS BÉLLI s. n. inv. 1. orice acțiune politică sau militară care poate duce la declanșarea unui război. 2. pretext prin care se justifică un conflict. (< lat. casus belli, caz de război)
• !răzbói-fúlger s. n., pl. războáie-fúlger
• *Răzbói Mondiál (Prímul/al Dóilea ~) (-di-al) s. propriu n.
• *Răzbóiul celor Dóuă Róze s. propriu n.
• *Răzbóiul de 30 de Ani s. propriu n.
• *Răzbóiul de Secesiúne (-si-u-) s. propriu n.
• 1) războí n., pl. oaĭe (vsl. razboĭ, tîlhărie, ucidere, d. boĭ, flagel, luptă, care vine d. biti, a bate, a lovi, de unde vine și rom. iz- și răz-besc; bg. razbóĭ, stativă; sîrb. rázboj, 1. tîlhărie, 2. loc de luptă, 3. stativă, mașină de țesut. V. războĭ 2, nă-, și priboĭ). Șir de lupte cu armele între popoare saŭ partide: lupta de la Grivița în războĭu de la 1877. Arta războĭuluĭ: a studia războĭu. A face războĭ cuĭva saŭ a duce războĭ cu cineva (saŭ: contra cuĭva), a-l combate, a-l urmări cu războĭ. Oamenĭ de războĭ, militarĭ. Războĭ sfînt, războĭ contra păgînilor, cruciată. Onorurile războĭuluĭ, condițiunĭ onorabile acordate uneĭ garnizoane asediate permițîndu-ĭ să ĭasă cu arme și bagaje. Nume de războĭ, nume fals uzitat în anumite împrejurărĭ ca să nu fiĭ recunoscut. Fulger de războĭ, general foarte priceput. - Fals rezbél (care, după uniĭ ignoranțĭ, ar veni d. lat. res, lucru și bellum, războĭ!).
• răzbói¹ s. n., pl. războáie
• casus-belli n. orice motiv care pune un Stat în necesitate de a recurge la arme.
• răsboiu n. 1. luptă cu armele între două națiuni: răsboaiele defensive sunt singurele drepte; 2. artă militară: Napoleon avea geniul răsboiului; 3. se zice de animale cari atacă pe altele; 4. fig. luptă în genere: a face răsboiu vițiilor. [Slav. RAZBOĬ, tâlhărie, omor: sensul vorbei a fost românește înnobilit]. V. Răsboiu (Nume proprii).
• răsboiu n. 1. unealtă de lemn cu care se țese pânza; 2. carul joagărului, calul sau călușeii morii de vânt; 3. puntea ferestrăului. [Vorbă identică cu cea precedentă (serb. RAZBOI); stativele reproduc sgomotul unei bătălii (cf. fr. métier battant, stative)].
• Lamiac (Răsboiul) a. râsboiu ce Atenienii declarară Lacedemonienilor după moartea lui Alexandru și care începu cu asediul Lamiei (323 a. Cr.).
• Răsboiu n. Răsboaiele cele mai vestite au fost: a) în antichitate, Răsboaiele Medice și Punice (v. aceste nume); în evul-mediu, Răsboaiele religioase, v. Cruciatele; Răsboiul de o Sută de ani; între Franța și Anglia (1336-1453); în timpurile moderne, Răsboaiele de religiune, între protestanții și catolicii francezi (1562-1598); Răsboiul de Treizeci de ani, lupta protestanților în contra împăratului catolic, terminat prin tractatul din Westfalia (1618-1648); Răsboiul succesiunii Spaniei, susținut de Franța și Spania în contra celorlalte Puteri europene (1701-1713); Rasboiul succesiunii Austriei, susținut de Maria Terezia, sprijinită de Franța în contra lui Frideric II (1741-1748); Răsboiul de Șapte ani, între Franța și Austria, în contra Angliei și Prusiei (1756-1763); b) în epoca contemporană: Răsboiul Crimeii, în care Rusia susținu lupta în contra puterilor reunite ale Turciei, Franței, Angliei și Piemontului și care se termină cu Congresul din Paris (1854-1856); Răsboiul franco-german, care se încheiă cu plata din partea Franței a 5 miliarde de franci și cedarea provinciilor Alsacia și Lorena (1870); Răsboiul ruso-româno-turc, terminat cu Congresul din Berlin și cu independența României, (1877-1878): Răsboiul ruso-japonez, terminat cu victoria Japonezilor (1905); Răsboiul turco-italian din 1911, se termină cu câștigarea Tripolitaniei (devenită colonie italiană); Răsboiul turco-balcanic din 1912, dezastros pentru Turcia, care pierdu toate posesiunile sale europene (în afară de Constantinopole și Adrianopole); Răsboiul Aliaților balcanici (Bulgari, Sârbi, Greci, Muntenegreni) în contra Turciei, dela 9 Oct. 1912 până la 16 Dec. 1912, fu încheiat prin Conferința dela Londra, prin care Turcia ceda Bulgariei Tracia (reluată apoi în parte de Turcia); Răsboiul sârbo-grec în contra Bulgarilor în 1913, din cauza tendențelor de supremație ale acestora, fu terminat, mulțumită intervenirii decizive a României, prin pacea încheiată Ia București (10 Aug. 1913).
• Răsboiul mondial (1914-1918) se deschise printr\'un ultimatum adresat de Austro-Ungaria Serbiei (28 Iulie 1914). Cu toate că Serbia acceptă condițiile-i umilitoare, totuși Germania, aliata Austriei, declară răsboiu Rusiei (1 Aug. 1914) și Franței (3 Aug.). Armatele germane invadară apoi Belgia, pustiind țara și incendiând orașele (Louvain). Anglia mai întâi, apoi Italia și România, la urmă America veniră în ajutorul Franței. După numeroase lupte de aproape 3 ani (în tranșeele din Nordul Franței), Germanii, amenințați de înfrângere și de invaziune, acceptară (18 Nov. 1918) condițiile Aliaților, și anume: retrocedarea Alzaciei-Lorene, dezarmarea, pierderea coloniilor, plata unei indemnizări, repararea departamentelor devastate și ocuparea de Francezi (în timp de 15 ani) a malului stâng al Rinului. Răsboiul mondial a fost unul din cele mai sângeroase. El a cauzat moartea sau mutilarea a 14 milioane de soldați și a reclamat cheltuieli extraordinare (peste 1500 de miliarde), având drept urmare, după armistițiu, o criză economică nemaipomenită. În cursul acestui răsboiu, Nemții au reîmprospătat procederile din timpurile cele mai barbare: târîrea locuitorilor civili în captivitate, călcarea continuă a dreptului ginților prin atacuri aeriene și submarine, prin incendiarea și devastarea totală a departamentelor prospere din Nordul Franței.
• Răsboiu Austro-român pentru întregirea neamului (Aug. 1916 - Aprilie 1918), s\'a deschis la 14/27 Aug. 1916 prin declararea de răsboiu către Austria de România. Următoarele faze rezumă alternativele acestor lupte eroice: 1) Ofensiva (15 Aug.-15 Sepț. 1916). Armatele române trec frontiera și ocupă Brașovul și valea superioară a Oltului cu toate înălțimile strategice. Germano-Bulgarii, cu forțe superioare; atacă Turtucaia (17 Aug.) și înaintează în interiorul Dobrogei, pe când Austro-Ungarii atacă în Transilvania (13-16 Sept.). Armata română se încearcă a trece Dunărea (13 Sept.). 2) Defensiva (10 Sept.-5 Nov.). După numeroase învingeri (Oituz, Uz, Olt, Bran, Predeal) se repurtă victoria dela Jiu (14 Oct.). Pierderea liniei Cernavodă-Constanța. 3) Retragerea (5 Noemv.-20 Dec.). După bătăliile date la T.-Jiu, Cărbunești, Filiași, armata română părăsind Oltenia, se retrage pe stânga Oltului. Cavaleria dușmană trece Oltul, pe la Drăgănești, iar Germano-Bulgarii trec Dunărea. Bătălia dela Argeș. După numeroase lupte (Pitești, Titu, Ploești, Mizil, Buzău), oștirea noastră e nevoită a se retrage în Moldova. 4) Refacerea (15 Ian.-Iunie 1917). Reorganizarea armatei și pregătirea-i pentru desrobirea țării și a neamului. Familia regală contribue la ridicarea moralului și la însănătoșire. Noua armată reia ofensiva. Victoria dela Mărășești, la Nord de Focșani (25 Iulie-1 Sept.), fu cea mai însemnată înfrângere ce au suferit-o Germanii în Orientul Europei. Victoria finală. V. România Mare.
• Răsboiul greco-turc, declarat la 1921, se începu cu un șir de succese ale oștirii grecești asupra armatei turcești demoralizate. Când aceasta fu reorganizată în 1922, Turcii alungară din toate părțile Aziei Mici pe Greci și răsboiul se termină cu dezastrul lamentabil al Grecilor. El avu de urmare ruina prosperității economice a Greciei și micșorarea-i teritorială prin retrocedarea Traciei orientale Turcilor; V. mai la vale Tractatul din Lausanne.
• RĂZBÓI¹, războaie, s. n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe state, națiuni, grupuri umane, pentru realizarea unor interese economice și politice; răzbel. Război civil = luptă armată dusă în scopul cuceririi puterii, supremației politice într-un stat. Război mondial = luptă armată la care participă, direct sau indirect, numeroase state ale lumii. Război rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile dintre unele state (în special dintre SUA și URSS după 1950). Război psihologic = stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația. Război total = luptă armată în care statul agresor folosește toate mijloacele de distrugere, nu numai împotriva forțelor armate, ci și împotriva întregii populații. Stare de război = beligeranță. ** Fig. Ceartă; neînțelegere, vrajbă, gâlceavă. - Din sl. razboj „ucidere, jaf”.
• RĂZBÓI¹, războaie, s. n. Conflict armat, de lungă durată, între două sau mai multe state. A declara război. A purta război. A duce război. ▭ Orice act, orice vorbă, orice lucru care-i amintesc războiul, îl zdruncină complet. SAHIA, N\. 25. Ce-ți lipsește măriei-tale? N-ai cu nime război; țara este liniștită și supusă. NEGRUZZI, S. I 146. Căci războiul e bici groaznic, care moartea îl iubește Și ai lui sîngerați dafini națiile îi plătesc. ALEXANDRESCU, P. 132. După război mulți voinici (sau viteji) s-arată, se zice despre cei care se arată curajoși după ce a trecut primejdia. La plăcinte înainte, la război înapoi, se zice despre cei mîncăcioși, dar leneși la treabă, precum și despre cei care fug de primejdii, de greutăți, dar se îmbulzesc la beneficii. * Fig. Purta el demult un război ascuns în contra drumului de fier. SP. POPESCU, M\. G. 27. * Război civil v. civil. Război mondial = război la care iau parte marile puteri ale lumii. Războiul mondial a fost o crimă împotriva umanității. BOGZA, A. Î. 571. Război rece v. rece. (Ieșit din uz) Școală de război = academie militară. * Expr. A fi pe picior de război v. picior. A pune pe picior de război v. picior. A intra în război v. intra (I 6). (Învechit) A bate război v. bate (II 1). ** Fig. Ceartă; neînțelegere. E veșnic în război cu vecinii.
• războiu (luptă; unealtă de țesut), -boaie.
• răzb'oi¹ sn [At: COD. VOR. 126/5 / S și: răsboiu, res~ / Pl: ~o'aie, (înv) -ure / E: vsl развой „ucidere, jaf'] 1 (Adesea în legătură cu verbele ”a face„, ”a da„, ”a bate") Conflict armat, de durată, între grupuri, clase sociale sau, mai ales, între state, pentru realizarea unor interese economice și politice Si: (îvp) răzbel, (înv) oaste¹, oștenie, oștenire, oștit¹, (îrg) răutate (23), (nob) răzbeală (3). 2 (Îs) ~ civil Luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice sau pentru menținerea celei existente. 3 (îs) ~ rece Stare de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui conflict armat. 4 (Îs) ~ psihologic Stare de tensiune și hărțuială nervoasă inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația. 5 (Îs) Stare de ~ Beligeranță. 6 (Înv) Tactică de luptă. 7 (Îrg) Luptă. 8 (Îrg) Bătălie (1). 9 (Înv; îe) A face (sau a sta cu) ~ asupra cuiva A se lua la luptă. 10 (Înv; îae) A ataca pe cineva. 11 (Fig) Ciocnire între două forțe care acționează în sens contrar Si: conflict (5), luptă. 12 (Înv) Neînțelegere. 13 (Înv) Ură. 14 (Înv) Mânie. 15 (Înv) Prigonire.

război (mașină)

• RĂZBÓI², războaie, s. n. 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. - Din bg., scr. razboj.
• 2) răzbóĭ n., pl. oaĭe (bg. razboĭ = stan, mașină de țesut; sîrb. razboj. V. războĭ 1). Mașină de țesut (în nord státivă). O parte a joagăruluĭ și a moriĭ de vînt. Puntea ferăstrăuluĭ.
• răzbói, războaie, s.n. - 1. Unealtă casnică de țesut. 2. Ramă pe care se întind pieile pentru a fi curățate pe dos (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). - Din srb. razboj.
• răzbói¹ s. n., pl. războáie
• răsboiu n. 1. unealtă de lemn cu care se țese pânza; 2. carul joagărului, calul sau călușeii morii de vânt; 3. puntea ferestrăului. [Vorbă identică cu cea precedentă (serb. RAZBOI); stativele reproduc sgomotul unei bătălii (cf. fr. métier battant, stative)].
• RĂZBÓI², războaie, s. n. 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile. 2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. - Din bg., sb. razboj.
• RĂZBÓI², războaie, s. n. Unealtă casnică de țesut (pînză, stofă etc.); (regional) stative; (în industrie) mașină de țesut. Război țărănesc. Război mecanic. ▭ Și zilnic producția merge în creștere: Se-ntrec țesătorii cu degete meștere Și cîntă războaiele-n valuri. DEȘLIU, G. 47. Și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. COȘBUC, P. I 93. [Apele pîrăului] alergînd cu pripă d-a curmezișul văii... ca suveica pe ițele războiului. ODOBESCU, S. I 164.
• războiu (luptă; unealtă de țesut), -boaie.
• răzb'oi² sn [At: POLIZU / S și: răsb~, resb~ / Pl: ~o'aie / E: bg развой, srb razboj] 1 Mașină de lucru cu ajutorul căreia se confecționează țesături din fibre textile. 2 Unealtă casnică pentru țesut Si: (reg) stative. 3 (Reg; șîs ~ de cusut) Gherghef (1). 4 (Pan) Carul² (25) joagărului. 5 Jugul joagărului. 6 Stâlpii acoperișului. 7 Parte a morii de vânt, care ține coșul Si: cal (22). 8 (Reg) Parte a pivei, nedefinită mai îndeaproape. 9 (Mun) Schelet de grinzi care susține și întărește acoperișul unei clădiri. 10 (Reg) Totalitatea bucăților de lemn prinse de căpriori cu scopul de a-i ține mai bine încheiați. 11 (Reg) Bucată de lemn în formă de triunghi, care se așază între acoperiș și căpriori pentru a ridica streașina casei și a feri pereții de ploaie. 12 (Reg) Ghizdul fântânii. 13 (Reg) Cadru (la fereastră, la icoană etc.). 14 (Olt) Chenar de lemn pe care se agață tutunul uscat. 15 (Reg) Ochi de fereastră. 16 (Reg) Suport de lemn al tocilei. 17 (Reg; șîs ~ rotăresc) Dispozitiv folosit de rotari la înspițatul și la obădatul roții. 18 Scaun de spițe.

război (vb.)

• RĂZBOͳ, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război¹, a se lupta, a se bate. - Din război¹.
• războĭésc (mă) v. refl. (d. războĭ). Mă lupt pin războĭ, port războĭ: a te război cu dușmaniĭ.
• RĂZBOͳ, războiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Și fig.) A purta război¹, a se lupta, a se bate. - Din război¹.
• RĂZBOͳ, războiesc, vb. IV. Refl. A purta război; a se lupta, a se bate. Văd pe Pipăruș-Viteazul trecînd muntele de aur, Și-l văd cum se războiește c-un nedumerit balaur. COȘBUC, P. II 136. Trimise pe Belerofonte să se războiască cu Chimera și s-o răpuie. ISPIRESCU, U. 122. Astăzi este timpul să vă războiți Și prin dalbe lupte să vă nemuriți. BOLINTINEANU, O. 67. * Intranz. (Neobișnuit) Voi îi cunoașteți bine, Căci pentru-a lor risipă ați războit cu mine. ALECSANDRI, P. III 217.
• !războí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se războiéște, imperf. 3 sg. se războiá; conj. prez. 3 să se războiáscă
• războ'i (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. războiesc, conj. războiască)
• războiesc, -oiască 3 conj., -oiam 1 imp.
• războ'i³ [At: MAG. IST. I,186/15 / S și: răs~, resb~ / Pzi: ~'esc / E: război¹] 1 vrr A purta război¹ (1) împotriva cuiva. 2 vrr A se lupta. 3 vt (Îvp) A ataca pe cineva cu forța armată. 4 vt (Pex) A învinge pe cineva. 5 vt A supune.
• război'esc, ~e'ască a [At: TDRG / S și: resb~ / Pl: ~'ești / E: război¹ + -esc] 1-3 Războinic (6-8).