Căutare "silha" -

1 rezultate:
Anagrame pentru "silha": sihla / silha /
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "si"
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "sil"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "ha"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "lha"

sihlă

  • SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: sílhă, țấhlă s. f.] - Din sl. sŭhlĩ.
  • síhlă (-le), s. f. - (Trans., Mold.) Desiș, pădure tînără și deasă. - Var. sîhlă, țihlă, țîhlă, Trans. silhă, sîlhă. Sl. sŭchlĭ „rămuriște” (Candrea). Legătura cu lat. silva (Philippide, Principii, 140; Șeineanu, Semasiol., 148; Tiktin) este improbabilă. - Der. silhui (var. sîlhuietic), adj. (Trans., des, plin de hățișuri); silhiș, s. n. (hățiș); sihlos, adj. (des). Din rom. provine rut. syhlja (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 403; cf. Bogrea, Dacor., IV, 846).
  • síhlă (si-hlă) s. f., g.-d. art. síhlei; pl. síhle
  • síhlă f., pl. e (din maĭ raru silhă, var. din *tîhlă, *tîlhă. Cp. cu tihăraĭe și cu ung. szilfa, ulm. Cu vsl. suhlĭ, vreascurĭ, uscăturĭ, din cauza formeĭ silhă, n\'are legătură. V. tîlhar). Desiș (hățiș) într\'o pădure: de abea putea străbate pin desișu întunecos al uneĭ sihle de carpenĭ tinerĭ (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 121). - Mold. -. Și țihlă, mold. țî-. In Trans. vest (Vicĭu) sîlhă, „brad înalt”, la Frîncu „codru”. V. bunget, codru, ciriteĭ, brad.
  • sihlă (silhă) f. Mold. Buc. pădure deasă cu arbuști drepți și subțiri. [V. sâlhă].
  • SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: sílhă, ț'âhlă s. f.] - Din sl. sŭhlĭ.{{În original ț'îhlă./3}}
  • SÍHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri. Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M\. 48. În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215. Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23. - Variante: sílhă (COȘBUC, P. I 161), țíhlă (SADOVEANU, O. III 355) s. f.
  • SÍLHĂ s. f. v. sihlă.
  • silhă f. Buc. V. sâlhă.
  • SÍLHĂ s. f. v. sihlă.
  • SÍLHĂ s. f. v. sihlă.
  • ȚÂHLĂ s. f. v. sihlă.
  • țî́hlă, țî́hliș, V. sihl-.
  • ȚẤHLĂ s. f. v. sihlă.
  • țíhlă, țihlíș, V. sihl-.
  • ȚÍHLĂ s. f. v. sihlă.
  • ț'âhlă{{Variantă neconsemnată în definiția principală/212}} sf vz sihlă
  • ț'ârlă sf vz sihlă
  • ț'ihlă1 sf vz sihlă
  • ț'ilhă sf vz sihlă
  • sah'elbe sf vz sihlă{{În original, tipărit incorect: vz sihilă/212}}
  • s'albă2 sf vz sihlă{{În original: vz silhă, care te trimite la cuv. sihlă/212}}
  • s'alhă sf vz sihlă
  • săh'elbă sf vz sihlă
  • săh'elbe sf vz sihlă
  • săho'albe sf vz sihlă
  • s'ălhă{{În definiția principală, varianta de față este tipărită incorect: s'ilhă/212}} sf vz sihlă
  • s'ăluă sf vz sihlă
  • s'âlhă{{Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta s'ilhă, consemnată în definiția principală de 2 ori/212}} sf vz sihlă
  • s'âluă{{În original, tipărit greșit: s'âlnă. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă/212}} sf vz sihlă
  • s'âlvă sf vz sihlă
  • s'ârlă sf vz sihlă
  • seh'elbă sf vz sihlă
  • seh'elbe sf vz sihlă
  • s'elbă1 sf vz sihlă
  • seleh'erb{{În definiția principală, această variantă este tipărită: selech'erb/212}} s vz sihlă
  • s'ihlă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: s'elbă (Pl: s'elbe și s'elbi)◼◼◼, (îrg) s'ilhă, (înv) s'albă, (reg) sih'elbe{{Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: sihl'ebe /212}}, sah'elbe, săh'elbă, săh'elbe, săho'albe, s'ăluă, seh'elbă (Pl: seh'elbe și seh'elbi), seh'elbe, selech'erb s, s'ilhă{{Variantă tipărită de două ori. Posibil ca una din acestea să fie varianta s'âlhă greșit tipărită/212}}, s'âluă, s'ârlă, ț'ârlă, ț'ihlă, ț'ilhă, (îvr) s'ilbă, s'ilcă, s'alhă, s'âlvă, (nob) sihlie{{Referința încrucișată recomandă această variantă accentuată: sihl'ie/212}} (A: nct) / Pl: ~le / E: ns cf lat silva] 1 Pădure deasă (de copaci tineri) Si: hățiș, (reg) sihlete, sihliș, sâhlar, sâhlărie, sâhliște, țihloacă. 2 (Zlg; reg; îc) Cocoș-de-~ Cocoș-sălbatic. 3 (Reg) Loc defrișat (pe care au crescut tufișuri). 4 (Mtp; reg) Zână a pădurii. 5 (Trs) Brad (1). 6 (Trs) Molid. 7 (Trs) Pin2. 8 (Reg; îf silhă) Trunchi de copac (cu diametru aproape egal la ambele capete). 9 (Bot; reg; îf silhă) Coada-calului (Hippuris vulgaris).
  • sihl'ebe{{În definiția principală, această variantă este tipărită: sih'elbe/212}} sf vz sihlă
  • sihl'ie sf vz sihlă
  • s'ilbă sf vz sihlă
  • s'ilcă2 sf vz sihlă
  • s'ilhă sf vz sihlă