- teși (10 definiții)
Anagrame pentru "tesira": ariste / arsite / sarite / satire / satrei / serati / seriat / setari / staier / staire / stirea / straie / tarsei / tarsie / tesira / traise / trasei / triase /
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "te"
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "tes"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "ra"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "ira"
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "te"
Vezi aici mai multe cuvinte care încep cu "tes"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "ra"
Vezi aici mai multe cuvinte care se termină cu "ira"
teși
- TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ** A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ** A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. - Din sl. tešon, tesati.
- teșí (-șésc, -ít), vb. - 1. A turti, a netezi, a nivela. - 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziș. - 3. A ascuți, a face vîrf. - 4. (Refl.) A se jena, a se teme. Sl. (slov.) tešiti „a consola” și „a se curba”. Sl. tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puțin probabil. - Der. teș, adj. (curb, încovoiat); teșală, s. f. (strivire, sfială); teșitură, s. f. (tăietură piezișă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teșos, adj. (pieziș).
- teșésc v. tr. (vsl. tesati-tešon, a tăĭa. Cp. și cu sîrb. tešiti, a mîngîĭa. V. oteșesc). Vest. Retez pĭeziș (un trunchĭ, o ureche de vită). Netezesc răzuind (de ex., un arșic ca să stea maĭ bine pe partea ceĭa). Turtesc. V. refl. Mă sîiesc, mă sfiesc, mă sinchisesc, bindisesc, îmĭ pasă: nicĭ nu mă teșesc de vorba luĭ! V. tăpșesc.
- teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă
- teșì v. a reteza oblic. [Slav. TEȘÕ, a tăia].
- TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ** A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ** A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. - Din sl. tešon, tesati.
- TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic (un lemn, un trunchi). ** A netezi (rotunjind sau tocind) muchia sau vîrful unui obiect ascuțit. (Refl.) Malurile se teșesc. De o parte și de alta, pămîntul se așterne pustiu și neted ca o apă. VLAHUȚĂ, O. A. 408. * Fig. Călăuzul vînătoresc se scărpina în cap, își teșea mustața și șovăia să răspundă. CAMIL PETRESCU, N\. 90. ** A turti (cu o lovitură) strîmbînd sau aplecînd pe o parte. O imensă căciulă neagră, teșită la o parte și curmată la mijloc, se arată săltînd. HOGAȘ, M\. N\. 185. * Fig. Cu un pumn cît butucul a teșit la pămînt pe cel dintîi jandarm din cale. POPA, V\. 128.
- teși (conj. teșească)
- teșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.
- teș'i [At: LB / V: (reg) tiși / Pzi: ~ș'esc / E: bg теша] 1 vt (C. i. un lemn, un trunchi2) A reteza oblic. 2 vt A ciopli oblic capătul unui lemn, ascuțindu-l în formă de pană sau subțiindu-l în formă de cui. 3 vt (Reg) A însemna oile sau caprele pentru a le putea recunoaște, tăind pieziș vârful urechii. 4 vt A netezi muchia sau vârful unui obiect. 5 vt (Spc) A rotunji capătul unui buștean ca să alunece mai ușor în timpul coborârii lui de pe munte Si: (reg) a buza, a ciuli, a olări, a oii, a rosti, a șpronța, a tivi1 (7). 6 vt A turti (cu o lovitură), strâmbând sau aplecând pe o parte. 7 vt (Reg; c. i. părul) A ridica de pe spate. 8 vr (Reg; fig) A se sfii. 9 vr (Reg; fig) A se teme2 (1). 10 vr (Pfm; îe) A (nici) nu se ~ de ceva A nu-i păsa de ceva.